Aug 6, 2017

Cancer Pancreas Tratament

Categories: Tags:

 

 

 

Cancer Pancreas Tratament

 

 

 

Cancer Pancreas Tratament Naturist Recomandat de Doctor Cojocaru Valentina:

C Plus- complex de vitamina C – cu o ora inainte de masa- se incepe cu 1 tableta/zi- 1 saptamana si se creste saptamanal cu cate o tableta pana la 10 tablete/zi- se mentine 2 saptamani cu 10 tablete/zi si se scade cate 1 tableta/saptamana. Daca apare disconfort epigastric sau diaree, scadeti doza si mentineti un timp, apoi reluati. Vitamina C are efect antioxidant, antibacterian, antivirusal, impiedica dezvoltarea tumorilor si distruge celulele canceroase. Tratamentul cu vitamina C se efectueaza in afara curelor de chimioterapie. Se recomanda sa se respecte ora dinainte de masa si in timpul curei cu vit C sa se scada la minim consumul de grasimi.

Omega 3 concentrate – 3 capsule/zi- la 1ora si 30 minute dupa masa-2 luni- cura se efectueaza dupa cura cu vitamina C- grasimule Omega 3 sunt singurele recomandate in cancer. Acizii grasi polinesaturati Omega 3 ajuta la distrugerea celulelor canceroase si impiedica aparitia si dezvoltarea tumorilor.

ParaProtex – 3 tablete/zi- 6 saptamani- pauza 2 saptamani si se reia pentru 3 saptamani- parazitii sunt cunoscuti ca fiind implicati in formarea cancerului. ParaProtex are rol- antiparazitar, antiviral, detoxifiant, protejeaza ficatul impotriva substantelor toxice ( smirna din compozitia sa), puternic antioxidant( cuisoarele), antibiotic( usturoiul), stimulent al imunitatii. Cura se face in afara curelor de radio si chimioterapie pentru cei care efectueaza.

Ocean 21 – 2 linguri de 2x/zi-1 luna- sustine functia ficatului, detoxifica, aduce un aport de vitamine si minerale, aminoacizi si enzime, are efect anticancerigen ( extract de sfecla rosie, suc concentrat de merisor, extract de morcovi, extract de pau d”arco, extract de alge marine), alcalinizeaza impiedicand inflamatiile. Dupa Ocean 21 poate fi utilizat Liquid Chlorophyll.

Liquid Chlorophyll – 1 lingurita/zi- 2 luni-pauza 1 luna si se reia- alcalinizeaza organismul impiedicand dezvoltarea tumorala, distrugerea celulelor tumorale, aparitia inflamatiilor; effect detoxifiant si usor diuretic; elimina toxinele, neutralizeaza acizii, stimulant pentru digestie; reduce efectele adverse ale medicatiei alopate; reduce efectele adverse ale chimio si radioterapiei

OxyMax – picaturi de oxygen – oxigenarea insuficienta favorizeaza dezvoltarea tumorilor-20 picaturi de oxigenin aproximativ 25o ml apa de lichid si se bea de 3x/zi-1 luna-pauza 1 luna si se reia- cresc rezerva de oxygen a organismului, imbunatatesc metabolismul, stimuleaza absorbtia vitaminelor, mineralelor aminoacizilor si substantelor din plante

Resveratrol Plus  2 capsule/zi- 2 luni- pauza 1 luna si se reia- antitumoral, sprijina sistemul circulator, intensifica metabolismul, antioxidant natural, creste rezistenta organismului prin cresterea imunitatii.

Alte produse recomandate:

Noni sirop  2 linguri/zi- 3 luni-pauza 1 luna si se reia- actiune anticancerigena, incetineste dezvoltarea tumorilor, restabileste activitatea celulelor disfunctionale prin compozitia sa, actiune antidepresiva, antialergica, antiinfectioasa, usor analgesic ( antidurere)

Rhodiolin – 3 capsule/zi- antidepresiv, antistress, reduce insomniile, oboseala, relaxeaza organismul, creste imunitatea prin inducerea linistii si starii de bine, nu da dependenta putand fi folosit timp indelungat.

Tratamentul se efectueaza in cure cu pauzele recomandate.

Cancer pancreas informatii:

•  Cele mai multe tipuri de cancer pancreatic sunt adenocarcinoame.
•  Puțini pacienți diagnosticați cu cancer pancreatic au factori de risc identificabili.
•  Cancerul pancreatic este foarte letal.
•  Cancerul pancreatic este dificil de diagnosticat, iar diagnosticul este stabilit adesea în stadiul târziu al bolii. Simptomele includ pierdere în greutate, dureri de spate şi icter.
•  Singurul tratament este îndepărtarea chirurgicală a întregului cancer.
•  Chimioterapia după o intervenţie chirurgicală poate reduce șansele de recidivare a cancerului.
•  Chimioterapia pentru cancerul pancreatic metastatic vă poate îmbunătăţi calitatea vieţii.
•  Pacienții diagnosticați cu cancer pancreatic sunt încurajați să participe la studii clinice pentru a îmbunătăţi tratamentul cancerului de pancreas.
•  Există multe organizaţii care oferă informații și sprijin pentru pacienţii şi familiile lor, în lupta împotriva cancerului pancreatic.

 

 

 

Ce este pancreasul și care este funcția sa?

Pancreasul este un organ din abdomen, care stă în fața coloanei vertebrale, deasupra buricului.

 

Pancreasul îndeplinește două funcții principale:

– prima funcţie: face insulină, un hormon care reglează nivelul de zahăr din sânge.
– a doua funcţie: face enzime care ajută la descompunerea proteinelor. Enzimele ajută digestia prin descompunerea proteinelor, astfel încât acestea să poată fi absorbite mai ușor de către organism și să fie folosite pentru energie. Enzimele părăsesc pancreasul printr-un sistem de tuburi numite „canale”, care conectează pancreasul la intestine. Pancreasul se află în abdomen, aproape de multe structuri importante, cum ar fi intestinul subţire, canalele biliare, vasele importante de sânge şi nervii.

 

 

Ce este cancerul?

În fiecare secundă din zi în corpul nostru are loc un proces masiv de distrugere și reparații. Organismul uman este format din miliarde de celule şi, în fiecare zi, sute de milioane de celule se uzează sau sunt distruse.

 

De fiecare dată când organismul face o celulă nouă pentru a înlocui una care moare, organismul încearcă să facă o copie perfectă a celulei care a murit, pentru că acea celulă care moare a avut un scop, iar celula nouă trebuie să fie capabilă să execute aceeași funcție. În ciuda sistemelor remarcabil de elegante care au grijă să elimine orice eroare care poate apărea în acest proces, organismul face zeci de mii de greșeli în diviziunea celulară normală în fiecare zi, fie din cauza erorilor aleatorii, fie din cauza presiunii mediului asupra corpului.

 

Cele mai multe dintre aceste greșeli sunt corectate sau greşeala provoacă moartea celulei recent create, apoi se crează o celulă nouă. Uneori, se produce o greşeală care, în loc să inhibe capacitatea celulei de a se dezvolta și de a supraviețui, acea greşeală permite noii celule să crească într-un mod neregulat. Atunci când se întâmplă acest lucru, celula se poate divide în mod independent faţă de controlul și echilibrul care controlează creşterea normal a celulelor. Atunci când se întâmplă acest lucru, se poate dezvolta o tumoare.
Tumorile se încadrează în două categorii; există tumori „benigne” și tumori „maligne” sau canceroase.

 

 

Care este diferența?

Răspunsul este că o tumoare benignă creşte doar în țesutul în care apare. Tumorile benigne pot creşte uneori atât de mari sau atât de rapid, încât provoacă simptome severe. De exemplu, un fibrom în uterul unei femei poate provoca sângerări sau durere, dar niciodată nu se va deplasa în afara uterului și nu poate crește ca o tumoare nouă în altă parte. Fibroamele, la fel ca toate tumorile benigne, nu au capacitatea de a trimite celule în sânge și în sistemele limfatice și nu pot călători şi creşte în alte locuri din organism.
Un cancer, pe de altă parte, poate desprinde celule din tumoarea primară, care pot pluti prin sânge sau prin limfă ca semințele de păpădie în vânt, ajungând în țesuturile îndepărtate de tumoarea primară, unde pot dezvolta o tumoare nouă.

 

Acest proces, numit metastază, este caracteristica definitorie a unei tumori canceroase. Cancerul de pancreas, din păcate, este un model deosebit de bun pentru acest proces.
Cancerele sunt numite după tipul de ţesut în care a apărut tumoarea principală. Prin urmare, un cancer pulmonar, care se deplasează la ficat, nu este cancer de ficat, ci este numit cancer pulmonar metastatic, iar un pacient care are cancer de sân, care s-a extins la creier, nu este descris ca având o „tumoare pe creier”, ci mai degrabă ca având cancer de sân metastatic.

 

 

Ce este cancerul de pancreas?

Cancerul care se dezvoltă în pancreas se împarte în două categorii majore: (1) cancer de pancreas endocrin (partea care face insulina) și (2) cancer de pancreas exocrin (partea care face enzime). Cancerul de pancreas endocrin este rar şi, de obicei, se dezvoltă încet, comparativ cu cancerul pancreatic exocrin. Tumorile cu celule endocrine eliberează hormoni în sânge şi sunt caracterizate în continuare de hormonii pe care îi produc (insulină, glucagon, gastrină și alţi hormoni). Cazurile de cancer de pancreas exocrin se dezvoltă din celulele care alcătuiesc sistemul de canale care transportă enzime în intestinul subţire şi sunt numite adenocarcinoame pancreatice. Adenocarcinomul pancreasului cuprinde 95% din toate cazurile de cancer pancreatic de canale.
Celulele care alcătuiesc canalele din pancreasul exocrin se divid mai rapid decât țesuturile care le înconjoară. Din motive neînţelese, aceste celule pot face o greșeală atunci când se divid şi se poate crea o celulă anormală. Atunci când o celulă anormală începe să se dividă în mod neregulat, se poate forma o creștere. Aceste modificări sunt numite „displazie.” Adesea, celulele displazice pot suferi greșeli genetice suplimentare de-a lungul timpului și pot deveni şi mai anormale. Dacă aceste celule displazice încep să invadeze ţesuturile din jurul pereților canalului în care au apărut, se dezvoltă cancerul.

 

 

Cancer pancreas cauze si factori de risc:

Aproximativ 40.000 de cazuri de cancer pancreatic apar anual în Statele Unite ale Americii. Majoritatea persoanelor care dezvoltă cancer pancreatic fac acest lucru fără a avea vreun factor de risc. Poate că cel mai mare factor de risc este înaintarea în vârstă; persoanele de peste 60 de ani au un risc mai mare. Rar, pot exista sindroame genetice ereditare, care cresc riscul unei persoane de de a dezvolta cancer, cum ar fi mutaţia genei BRCA-2 și, într-o măsură mai mică, a genei BRCA-1. Sindroame familiale sunt rare, dar este important să-i spuneți medicului dacă cineva din familia dumneavoastră a fost diagnosticat cu cancer. În plus, anumite comportamente sau afecţiunii pot crește ușor riscul unei persoane de a dezvolta cancer pancreatic. De exemplu, afroamericanii au un risc puţin mai mare de cancer pancreatic decât persoanele cu membrii de familie diagnosticaţi cu această boală.
Alte comportamente sau afecţiuni care pot creşte riscul oamenilor includ: fumatul, obezitatea, un stil de viaţa sedentar, un istoric de diabet, inflamaţii pancreatice cronice (pancreatită) și o dietă bogată în grăsimi.
O chirurgie la stomac poate crește riscul de cancer, la fel ca anumite infecții cronice, cum ar fi hepatita B şi H. pylori (o infecţie a mucoasei stomacului). Şi anumite tipuri de chisturi pancreatice pot creşte riscul de a dezvolta cancer pancreatic. În ciuda acestor riscuri asociate, cei mai mulţi oameni care dezvoltă cancer pancreatic nu prezintă nicio cauză identificabilă.

 

 

 

Cancer pancreas simptome:

Deoarece pancreasului se află adânc în abdomen, în faţa coloanei vertebrale, cancerul pancreatic creşte de multe ori în tăcere timp de câteva luni, înainte de a fi descoperit. Simptomele timpurii pot fi absente sau destul de subtile. Simptomele care sunt mai ușor de identificat se dezvoltă imediat ce tumoarea creşte suficient de mare pentru a apăsa pe alte structuri din apropiere, cum ar fi nervii (ceea ce provoacă durere), intestinele (ceea ce afectează apetitul și provoacă greață şi pierdere în greutate) sau canalele biliare (ceea ce provoacă icter și poate duce la pierderea poftei de mâncare și mâncărime). Simptomele la femei diferă rareori de simptomele bărbaţilor.

 

 

Odată ce tumoarea răspândeşte celule canceroase în sânge și în sistemele limfatice şi se metastazează, de obicei apar mai multe simptome, în funcție de localizarea metastazelor. Locurile frecvente în care cancerul pancreatic se metastazează sunt: ficatul, ganglionii limfatici și căptuşeala abdomenului (numită peritoneu). Din păcate, cele mai multe forme de cancer pancreatic sunt găsite după ce cancerul a crescut dincolo de pancreas sau are metastaze în alte locuri.

 

 

 

Cancer pancreas diagnostic:

Cele mai multe persoane cu cancer pancreatic se prezintă la medicul lor de familie cu plângeri de simptome nespecifice. Aceste plângeri sunt inspectate printr-o evaluare care include: o examinare fiziologică (de obicei normală), teste de sânge, radiografii şi ecografii. Probabilitatea ca o ecografie să dezvăluie o anomalie în pancreas este de aproximativ 75%. Dacă este identificată o problemă, următorul pas al evaluării este o tomografie computerizată (CT). Apoi se pune problema dacă există o masă de celule pancreatice și se suspectează cancer pancreatic, iar o biopsie este efectuată pentru a produce un diagnostic.
Se pot folosi diferite strategii pentru a efectua o biopsie. Adesea, se va face o biopsie a ficatului cu un ac, dacă se crede că acel cancer s-a răspândit la ficat. Dacă tumoarea rămâne localizată în pancreas, se face o biopsie directă a pancreasului cu ajutorul unei scanări CT. O biopsie directă se poate face şi printr-un endoscop introdus prin gât, până la intestine. O cameră de pe vârful endoscopului îi permite medicului să avanseze cu endoscopul în intestin. Un dispozitiv cu ultrasunete din vârful endoscopului localizează zona pancreasului în care urmează să fie efectuată biopsia, iar un ac este trecut printr-un canal din endoscop pentru a obține o mostră de țesut.
În cele din urmă, un diagnostic al ţesutului este singura modalitate de a face diagnosticul cu certitudine, iar echipa de medici va încerca să obţină un diagnostic de ţesut în cel mai simplu mod posibil.

 

 

Cum este stabilit stadiul cancerului pancreatic?

Odată ce cancerul pancreatic este diagnosticat, acesta este „stadializat”. Cancerul pancreatic este împărţit în patru stadii; stadiul I fiind cel mai timpuriu și stadiul IV (boala metastatică) fiind cel mai avansat. Totuşi, spre deosebire de multe tipuri de cancer, pacienții cu cancer pancreatic sunt grupaţi în trei categorii: cei cu boală la nivel local, cei cu boală locală avansată şi inoperabilă şi cei cu boală metastatică. Terapia iniţială diferă pentru pacienții din aceste trei grupuri.
Pacienții cu cancer pancreas stadiul 1 și 2 au cancer local sau „rezecabil” (cancer care poate fi complet eliminat printr-o operație). Pacienții cu cancer pancreas stadiul 3 au „cancer local avansat şi inoperabil”. În această situație, oportunitatea pentru vindecarea a fost pierdută, dar tratamentele locale, cum ar fi radiația, rămân opțiuni viabile. La pacienții cu cancer pancreas stadiul 4, chimioterapia este recomandată cel mai des ca un mijloc de a controla simptomele.

 

Cancer Vezica Biliara Tratament

Categories: Tags:

 

 

 

 

Cancer de Vezica Biliara Tratament

 

 

 

 

Cancer de Vezica Biliara Tratament Naturist Recomandat de Doctor Cojocaru Valentina:

 

C Plus- complex de vitamina C – cu o ora inainte de masa- se incepe cu 1 tableta/zi- 1 saptamana si se creste saptamanal cu cate o tableta pana la 10 tablete/zi- se mentine 2 saptamani cu 10 tablete/zi si se scade cate 1 tableta/saptamana. Daca apare disconfort epigastric sau diaree, scadeti doza si mentineti un timp, apoi reluati. Vitamina C are efect antioxidant, antibacterian, antivirusal, impiedica dezvoltarea tumorilor si distruge celulele canceroase. Tratamentul cu vitamina C se efectueaza in afara curelor de chimioterapie. Se recomanda sa se respecte ora dinainte de masa si in timpul curei cu vit C sa se scada la minim consumul de grasimi.

Omega 3 concentrate – 3 capsule/zi- la 1ora si 30 minute dupa masa-2 luni- cura se efectueaza dupa cura cu vitamina C- grasimule Omega 3 sunt singurele recomandate in cancer. Acizii grasi polinesaturati Omega 3 ajuta la distrugerea celulelor canceroase si impiedica aparitia si dezvoltarea tumorilor.

ParaProtex – 3 tablete/zi- 6 saptamani- pauza 2 saptamani si se reia pentru 3 saptamani- parazitii sunt cunoscuti ca fiind implicati in formarea cancerului. ParaProtex are rol- antiparazitar, antiviral, detoxifiant, protejeaza ficatul impotriva substantelor toxice ( smirna din compozitia sa), puternic antioxidant( cuisoarele), antibiotic( usturoiul), stimulent al imunitatii. Cura se face in afara curelor de radio si chimioterapie pentru cei care efectueaza.

Ocean 21 – 2 linguri de 2x/zi-1 luna- sustine functia ficatului, detoxifica, aduce un aport de vitamine si minerale, aminoacizi si enzime, are efect anticancerigen ( extract de sfecla rosie, suc concentrat de merisor, extract de morcovi, extract de pau d”arco, extract de alge marine), alcalinizeaza impiedicand inflamatiile. Dupa Ocean 21 poate fi utilizat Liquid Chlorophyll.

Liquid Chlorophyll – 1 lingurita/zi- 2 luni-pauza 1 luna si se reia- alcalinizeaza organismul impiedicand dezvoltarea tumorala, distrugerea celulelor tumorale, aparitia inflamatiilor; effect detoxifiant si usor diuretic; elimina toxinele, neutralizeaza acizii, stimulant pentru digestie; reduce efectele adverse ale medicatiei alopate; reduce efectele adverse ale chimio si radioterapiei

OxyMax – picaturi de oxygen – oxigenarea insuficienta favorizeaza dezvoltarea tumorilor-20 picaturi de oxigenin aproximativ 25o ml apa de lichid si se bea de 3x/zi-1 luna-pauza 1 luna si se reia- cresc rezerva de oxygen a organismului, imbunatatesc metabolismul, stimuleaza absorbtia vitaminelor, mineralelor aminoacizilor si substantelor din plante

Resveratrol Plus  2 capsule/zi- 2 luni- pauza 1 luna si se reia- antitumoral, sprijina sistemul circulator, intensifica metabolismul, antioxidant natural, creste rezistenta organismului prin cresterea imunitatii.

Alte produse recomandate:

Noni sirop  2 linguri/zi- 3 luni-pauza 1 luna si se reia- actiune anticancerigena, incetineste dezvoltarea tumorilor, restabileste activitatea celulelor disfunctionale prin compozitia sa, actiune antidepresiva, antialergica, antiinfectioasa, usor analgesic ( antidurere)

Rhodiolin – 3 capsule/zi- antidepresiv, antistress, reduce insomniile, oboseala, relaxeaza organismul, creste imunitatea prin inducerea linistii si starii de bine, nu da dependenta putand fi folosit timp indelungat.

Tratamentul se efectueaza in cure cu pauzele recomandate.

 

Cancer vezica biliara

Cancerul de vezică biliară este o boală în care se formează celule maligne (canceroase) în țesuturile vezicii biliare.

Vezica biliară este un organ în formă de pară, care se află chiar sub ficat, în partea superioară a abdomenului. În vezica biliară se afla bila, un lichid produs de ficat pentru a digera grăsimile. Atunci când produsele alimentare sunt în curs descompunere în stomac și intestine, bila este eliberată din vezica biliară printr-un tub numit canalul biliar comun, care leagă vezica biliară și ficatului de prima parte a intestinului subţire.
Peretele vezicii biliare are 3 straturi principale de țesut:

•  stratul mucoaselor (cel mai interior).
•  stratul muscular (de mijloc).
•  stratul seros (de exterior).
Între aceste straturi se află ţesutul conjunctiv de susţinere. Cancerul primar de vezică biliară începe în stratul intern și se răspândeşte în straturile exterioare pe măsură ce creşte.
Femeile au un risc mai mare de a dezvolta cancer de vezică biliară.
Orice lucru care creşte șansa de a dezvolta o boală se numeşte factor de risc.

 

Cancer vezica biliara factori de risc:

•  Sexul feminin.
•  Dacă sunteţi amerindian.
Semnele posibile ale cancerului de vezică biliară includ: icter, durere și febră.
Acestea, și alte simptome, pot fi cauzate de cancerul de vezică biliară. Alte afecţiuni pot cauza aceleaşi simptome.

 

Trebuie să consultaţi un medic dacă se apar oricare dintre următoarele probleme:

•  Icter (îngălbenirea pielii și a albului ochilor).
•  Durere deasupra stomacului.
•  Febră.
•  Greață și vărsături.
•  Balonare.
•  Noduli în abdomen.
Cancerul de vezică biliară este dificil de detectat și diagnosticat din timp, din următoarele motive:

•  Nu sunt semne vizibile sau simptome în stadiile incipiente ale cancerului de vezică biliară.
•  Simptomele cancerului de vezică biliară, atunci când sunt prezente, sunt ca simptomele mai multor boli.
•  Vezica biliară este ascunsă în spatele ficatului.
Cancerul de vezică biliară este găsit, uneori, atunci când vezica biliară este eliminată din alte motive. Pacienții cu calculi biliari dezvoltă rar cancer de vezică biliară. Testele care examinează vezica biliară şi organele din apropiere sunt folosite pentru a detecta, diagnostica și pentru a afla stadiul cancerului de vezică biliară.
Procedurile care creează imagini ale vezicii biliare și a zonei din jurul acesteia ajută la diagnosticarea cancerului de vezică biliară şi arată cât de departe s-a extins cancerul. Procesul folosit pentru a afla dacă celulele canceroase s-au răspândit în interiorul și în jurul vezicii biliare se numeşte stadializare.
Pentru a planifica tratamentul, este important să se știe dacă cancerul de vezică biliară poate fi îndepărtat prin intervenție chirurgicală. Testele și procedurile pentru a detecta, diagnostica și stadializa cancerul de vezică biliară se fac, de obicei, în același timp.

 

Următoarele teste și proceduri pot fi utilizate pentru depistarea cancerului de vezica biliara:

•  Examinare fiziologică și istoric medical: O examinare a corpului pentru a verifica semnele generale de sănătate, inclusiv pentru a verifica semne de boală, cum ar fi noduli, sau orice altceva care pare neobișnuit. Se va cere şi un istoric al obiceiurilor de sănătate ale pacientului și al bolilor şi tratamentelor din trecut.

•  Examinare cu ultrasunete: O procedură în care undele de sunet de mare energie (ultrasunete) străbat ţesuturile interne sau organele şi produc ecouri. Ecourile formează o imagine a ţesuturilor corpului numită sonogramă. O ecografie abdominală se face pentru diagnosticarea cancerului de vezică biliară.

•  Teste funcționale hepatice: O procedură în care este verificată o probă de sânge pentru a măsura cantităţile de anumite substanţe eliberate în sânge de către ficat. O cantitate mai mare decât în ​​mod normal de o anumită substanță poate fi un semn de boală de ficat, care poate fi cauzată de cancerul de vezică biliară.

•  Antigen carcinoembrionic (CEA): Un test care măsoară nivelul de CEA din sânge. CEA este eliberat în sânge de celulele canceroase și de celulele normale. Atunci când este găsit în cantităţi mai mari decât în mod obişnuit, acesta poate fi un semn de cancer de vezică biliară sau de alte afecţiuni.

•  Testul CA 19-9: Un test care măsoară nivelul de CA 19-9 din sânge. CA 19-9 este eliberat în sânge de celulele canceroase și de celulele normale. Atunci când este găsit în cantităţi mai mari decât în mod obişnuit, acesta poate fi un semn de cancer de vezică biliară sau de alte afecţiuni.

•  Scanare CT: O procedură care face o serie de imagini detaliate ale zonelor din interiorul corpului, luate din unghiuri diferite. Imaginile sunt realizate de un calculator conectat la un aparat cu raze X. Un colorant poate fi injectat într-o venă sau poate fi înghițit pentru a face organele sau țesuturile să apară mai clar. Această procedură este numită şi tomografie computerizată sau tomografie computerizată axială.

•  Analiza chimică a sângelui: O procedură în care o probă de sânge este verificată pentru a măsura cantităţile de anumite substanţe eliberate în sânge de către organele şi ţesuturile din organism. O cantitatea neobișnuită (mai mare sau mai mică decât în ​​mod normal) de substanțe poate fi un semn de boală a organului sau țesutului care le-a produs.

•  Radiografia toracică: O radiografie a organelor şi oaselor din interiorul pieptului. O radiografie este un tip de fascicul energetic care poate trece prin corp şi ajunge pe film, unde face o imagine a zonelor din interiorul corpului.

•  RMN (imagistică prin rezonanţă magnetică): O procedură care foloseşte un magnet, unde radio și un computer pentru a face o serie de imagini detaliate ale zonelor din interiorul corpului. Această procedură este numită şi imagistică prin rezonanţă magnetică nucleară (NMRI). Un colorant poate fi injectat în zona vezicii biliare, astfel încât canalele (tuburile) care transportă bila din ficat la vezica biliară și de la vezica biliară în intestinul subţire vor apărea mai bine pe imagine. Această procedură se numeşte MRCP (colangiopancreatografie prin rezonanţă magnetică). Pentru a crea imagini detaliate ale vaselor de sânge din apropierea vezicii biliare, colorantul este injectat într-o venă. Această procedură se numeşte MRA (angiografie prin rezonanță magnetică).

•  ERCP (colangiopancreatografia endoscopică retrogradă): O procedură folosită pentru radiografierea canalelor (tuburilor) care transportă bila din ficat la vezica biliară și de la vezica biliară în intestinul subţire. Uneori, cancerul de vezică biliară determină aceste canale să se restrângă și să blocheze sau să încetinească fluxul bilei, cauzând icter. Un endoscop (un tub subţire şi luminat) este trecut prin gură, esofag, stomac și în prima parte a intestinului subţire. Un cateter (un tub mai mic) este apoi introdus prin endoscop în canalele biliare. Un colorant este injectat prin cateter în canale și se obţine o radiografie. Dacă canalele sunt blocate de o tumoare, se introduce un alt tub prin canal pentru a-l debloca. Acest tub (sau stent) poate fi lăsat în loc pentru a menţine canalul deschis. Pot fi luate şi probe de țesut.

•  Biopsia: Prelevarea de celule sau țesuturi pentru a fi vizualizate sub un microscop de un patolog, care le verifică pentru semne de cancer. Biopsia se poate face după o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea tumorii. În cazul în care tumoarea nu poate fi îndepărtata prin intervenție chirurgicală, biopsia se poate face cu ajutorul unui ac fin, pentru a îndepărta celulele din tumoare.

•  Laparoscopia: O procedură chirurgicală care analizează organele din interiorul abdomenului pentru a verifica orice semn de boală. Se realizează incizii mici în peretele abdominal și se introduce un laparoscop (un tub subţire şi luminat) în una dintre incizii. Şi alte instrumente pot fi introduse prin aceste incizii, pentru a fi efectuate alte proceduri, cum ar fi îndepărtarea organelor, sau pentru a lua probe de ţesut pentru biopsie. Laparoscopia determină dacă cancerul este doar în vezica biliară sau dacă s-a răspândit la ţesuturile din jur şi dacă acesta poate fi îndepărtat prin intervenție chirurgicală.

•  PTC (colangiografie percutanată transhepatică): O procedură utilizată pentru a radiografia ficatul și canalele biliare. Un ac subţire este introdus prin piele, sub coaste, până la ficat. Se injectează colorant în canalele hepatice sau biliare și se obţine o radiografie. Dacă este găsit un blocaj, se lăsă în ficat un tub subţire şi flexibil, numit stent, pentru a drena bila în intestinul subțire.

 

 

Etapele cancerului de vezică biliară:

Testele și procedurile pentru stadializarea cancerului de vezică biliară se fac, de obicei, în același timp cu diagnosticarea.

Etapele următoare sunt folosite pentru cancerul de vezică biliară:

Cancer vezica biliara stadiu 0 (carcinom în situ):
În stadiul 0, celulele anormale se găsesc în cel mai adânc strat al vezicii biliare. Aceste celule anormale se pot transforma în cancer şi se răspândesc în ţesutul normal din apropiere. Stadiul 0 este numit şi carcinom în situ.

Cancer vezica biliara stadiu 1:
Cancer vezica biliara stadiu I, cancerul s-a format. Stadiul I este împărțit în stadiul IA și IB.
•  Cancer vezica biliara stadiu IA: cancerul s-a extins dincolo de cel mai adânc strat, la țesutul conjunctiv sau la stratul muscular.
•  Cancer vezica biliara stadiu IB: cancerul s-a extins dincolo de stratul muscular, la țesutului conjunctiv din jurul mușchiului.

Cancer vezica biliara stadiu 2:

Cancer vezica biliara stadiu II este împărțit în stadiul IIA și IIB.
•  Cancer vezica biliara stadiu IIA: cancerul s-a extins dincolo de peritoneul visceral (ţesutul care acoperă vezica biliară) și/sau la ficat și/sau la un organ din apropiere (cum ar fi stomacul, intestinul subţire, colonul, pancreasul sau canalele biliare din afara ficatului).
•  Cancer vezica biliara stadiu IIB: cancerul s-a extins:
– dincolo de stratul intern al țesutului conjunctiv și la ganglionii limfatici din apropiere;
– la stratul muscular și la ganglionii limfatici din apropiere;
– dincolo de stratul muscular, la țesutul conjunctiv din jurul muşchilor şi la ganglionii limfatici din apropiere;
– prin peritoneul visceral (ţesutul care acoperă vezica biliară) și/sau la ficat și/sau la un organ din apropiere (cum ar fi stomacul, intestinul subţire, colonul, pancreasul sau canalele biliare din afara ficatului) și la nodulii limfatici din apropiere.
Cancer vezica biliara stadiu 3:

Cancer vezica biliara stadiu III, cancerul s-a extins la un vas de sânge principal, în ficat sau la organele din apropiere și este posibil să se fi extins la ganglionii limfatici din apropiere.
Cancer vezica biliara stadiu 4:

Cancer vezica biliara stadiu IV, cancerul s-a extins la ganglionii limfatici din apropiere și/sau la organele îndepărtate de vezica biliară.

Cancer Vezica Urinara Tratament Naturist

Categories: Tags:

 

 

 

 

Cancer Vezica Urinara Tratament Naturist

 

 

 

 

Cancer Vezica Urinara Tratament Naturist Recomandat de Doctor Cojocaru Valentina:

C Plus- complex de vitamina C – cu o ora inainte de masa- se incepe cu 1 tableta/zi- 1 saptamana si se creste saptamanal cu cate o tableta pana la 10 tablete/zi- se mentine 2 saptamani cu 10 tablete/zi si se scade cate 1 tableta/saptamana. Daca apare disconfort epigastric sau diaree, scadeti doza si mentineti un timp, apoi reluati. Vitamina C are efect antioxidant, antibacterian, antivirusal, impiedica dezvoltarea tumorilor si distruge celulele canceroase. Tratamentul cu vitamina C se efectueaza in afara curelor de chimioterapie. Se recomanda sa se respecte ora dinainte de masa si in timpul curei cu vit C sa se scada la minim consumul de grasimi.

Omega 3 concentrate – 3 capsule/zi- la 1ora si 30 minute dupa masa-2 luni- cura se efectueaza dupa cura cu vitamina C- grasimule Omega 3 sunt singurele recomandate in cancer. Acizii grasi polinesaturati Omega 3 ajuta la distrugerea celulelor canceroase si impiedica aparitia si dezvoltarea tumorilor.

ParaProtex – 3 tablete/zi- 6 saptamani- pauza 2 saptamani si se reia pentru 3 saptamani- parazitii sunt cunoscuti ca fiind implicati in formarea cancerului. ParaProtex are rol- antiparazitar, antiviral, detoxifiant, protejeaza ficatul impotriva substantelor toxice ( smirna din compozitia sa), puternic antioxidant( cuisoarele), antibiotic( usturoiul), stimulent al imunitatii. Cura se face in afara curelor de radio si chimioterapie pentru cei care efectueaza.

Ocean 21 – 2 linguri de 2x/zi-1 luna- sustine functia ficatului, detoxifica, aduce un aport de vitamine si minerale, aminoacizi si enzime, are efect anticancerigen ( extract de sfecla rosie, suc concentrat de merisor, extract de morcovi, extract de pau d”arco, extract de alge marine), alcalinizeaza impiedicand inflamatiile. Dupa Ocean 21 poate fi utilizat Liquid Chlorophyll.

Liquid Chlorophyll – 1 lingurita/zi- 2 luni-pauza 1 luna si se reia- alcalinizeaza organismul impiedicand dezvoltarea tumorala, distrugerea celulelor tumorale, aparitia inflamatiilor; effect detoxifiant si usor diuretic; elimina toxinele, neutralizeaza acizii, stimulant pentru digestie; reduce efectele adverse ale medicatiei alopate; reduce efectele adverse ale chimio si radioterapiei

OxyMax – picaturi de oxygen – oxigenarea insuficienta favorizeaza dezvoltarea tumorilor-20 picaturi de oxigenin aproximativ 25o ml apa de lichid si se bea de 3x/zi-1 luna-pauza 1 luna si se reia- cresc rezerva de oxygen a organismului, imbunatatesc metabolismul, stimuleaza absorbtia vitaminelor, mineralelor aminoacizilor si substantelor din plante

Resveratrol Plus  2 capsule/zi- 2 luni- pauza 1 luna si se reia- antitumoral, sprijina sistemul circulator, intensifica metabolismul, antioxidant natural, creste rezistenta organismului prin cresterea imunitatii.

Alte produse recomandate:

Noni sirop  2 linguri/zi- 3 luni-pauza 1 luna si se reia- actiune anticancerigena, incetineste dezvoltarea tumorilor, restabileste activitatea celulelor disfunctionale prin compozitia sa, actiune antidepresiva, antialergica, antiinfectioasa, usor analgesic ( antidurere)

Rhodiolin – 3 capsule/zi- antidepresiv, antistress, reduce insomniile, oboseala, relaxeaza organismul, creste imunitatea prin inducerea linistii si starii de bine, nu da dependenta putand fi folosit timp indelungat.

Tratamentul se efectueaza in cure cu pauzele recomandate.

 

 

Ce este vezica urinară?

Vezica urinară este un organ cavitar prezent în pelvis. Cea mai mare parte se află în spatele osului pubian al bazinului, dar atunci când este plină se poate extinde până în partea de jos a abdomenului. Funcția sa principală este de a stoca urina care se scurge de la rinichi prin nişte structuri în formă de tub numite uretere. Ureterele din ambii rinichi se deschid în vezica urinară. Vezica urinară formează un rezervor de presiune joasă, care se întinde treptat pe măsură ce se umple cu urină. La bărbaţi, prostata este situată adiacent de baza vezicii urinare unde uretra întâlneşte vezica urinară. Din când în când, peretele muscular al vezicii urinare se contractă pentru a elimina urina prin pasajul urinar (uretra) în exterior.

 

 

 

Care sunt straturile vezicii urinare?

Vezica urinară este formată din trei straturi de ţesut. Stratul intern al vezicii urinare, care intră în contact cu urina stocată în interiorul vezicii urinare, este numit „mucoasă” și constă din mai multe straturi de celule specializate, numite „celule de tranziție”, care sunt găsite aproape exclusiv în sistemul urinar al organismului. Aceste celule formează şi căptuşeala interioară a ureterelor, rinichilor și a unei părţi din uretră. Aceste celule formează o căptuşeală impermeabilă în cadrul acestor organe pentru a preveni scurgerea urinei în straturile mai adânci ale țesutului.
Stratul de mijloc este o căptuşeală subțire cunoscută sub numele de „lamina propria” și formează granița dintre „mucoasa” interioară și stratul muscular exterior. Acest strat are o reţea de vase de sânge şi nervi și este un punct de reper important în determinarea stadiului cancerului de vezică urinară.
Stratul exterior al vezicii urinare cuprinde muşchiului „detrusor” și este numit „muscularis.” Acesta este cel mai gros strat al peretelui vezicii urinare. Funcția sa principală este de a se relaxa încet, în timp ce vezica urinară se umple, pentru a stoca urină la presiune joasă, și apoi să se contracteze pentru a comprima vezica urinară şi a elimina urina în timpul actului de urinare. În afară de aceste trei straturi, există şi o cantitate variabilă de grăsime care acoperă şi protejează vezica urinară ca o pernă moale și o separă de organele din jur, adică de rect şi de mușchii și oasele bazinului.

 

 

Ce este cancerul de vezică urinară?

Cancerul de vezică urinară este o creștere şi multiplicare anormală și necontrolată a celulelor din vezica urinară, care au rupt legătura cu mecanismele normale de control ale organismului. Cancerul de vezică urinară (la fel ca şi cancerul la alte organe) are capacitatea de a răspândi (metastaza) în alte părţi ale corpului, inclusiv în plămâni, oase şi ficat.
Cancerul de vezică urinară pornește de la stratul intern al vezicii urinare (de exemplu: mucoasă) şi poate invada straturile mai profunde în timp ce creşte. Alternativ, acesta poate fi limitat în mucoasă pentru o perioadă prelungită de timp. Vizual, acesta poate apărea în diferite forme. Cea mai comună forma este un aspect ca de arbust (papilar), dar poate apărea şi ca un nodul, o creștere solidă neregulată sau o îngroşare plată, abia perceptibilă, pe peretele interior al vezicii urinare.

 

 

 

Care este povara cancerului de vezică urinară în SUA?

Se estimează că au apărut 70 530 de cazuri noi de cancer de vezică urinară în anul 2010 în SUA. Cancerul de vezică urinară este diagnosticat de patru ori mai des la bărbați decât la femei și de două ori mai des la bărbații caucazieni decât la bărbaţii afroamericani. Se estimează că aproximativ 14 680 de oameni au murit de cancer de vezica urinară în 2010.

 

 

 

Care sunt tipurile de cancer de vezică urinară?

Cancerul de vezica urinară este clasificat pe baza aspectului celulelor sub microscop (tipul histologic). Tipul cancerului de vezică urinară are implicații în alegerea tratamentului adecvat pentru această boală. De exemplu, anumite tipuri nu pot răspunde la radiaţii şi chimioterapie, la fel cum o fac altele. Gradul de intervenţii chirurgicale necesare pentru maximizarea șanselor de vindecare poate fi, de asemenea, afectat de tipul histologic al cancerului.
Cele mai comune tipuri de cancer de vezică urinară şi incidenţa lor relativă sunt prezentate mai jos:

•  Carcinomul urotelial (cunoscut anterior ca „carcinom cu celule de tranziţie”) este cel mai frecvent tip și cuprinde 90%-95% din toate cazurile de cancer de vezică urinară. Acesta este puternic asociat cu fumatul.

•  Adenocarcinomul vezicii urinare cuprinde aproximativ 2% din toate cazurile de cancer de vezică urinară şi este asociat cu inflamaţie şi iritaţie prelungită.

•  Carcinomul cu celule scuamoase cuprinde 1%-2% din cazurile de cancer de vezică urinară şi este, de asemenea, asociat cu infecţie prelungită, inflamație şi iritație, cum ar fi cele asociate cu calculi în vezica urinară. În anumite părți ale Orientului Mijlociu și Africa (spre exemplu: Egipt), aceasta este formă predominantă de cancer de vezică urinară şi este asociată cu o infecţie cronică cauzată de viermele Schistosoma.

•  Alte forme rare de cancer de vezică urinară includ cancerul cu celule mici, feocromocitomul şi sarcomul.

 

 

 

Cancer de vezica urinara cauze si factori de risc:

Cel mai comun tip de cancer de vezica urinară, carcinomul urotelial, este foarte puternic asociat cu fumatul. Aproximativ 50% din toate cazurile de cancer de vezică urinară la bărbaţi şi 30% la femei pot fi cauzate de fumat. Cu cât este mai lungă şi mai grea expunerea, cu atât sunt mai mari şansele de a dezvolta cancer de vezică urinară. Substanţele chimice toxice din fumul de ţigară (multe dintre ele sunt cunoscute ca fiind substanțe care provoacă cancer) călătoresc în fluxul sanguin, după ce au fost absorbite de plămâni, și sunt filtrate în urină de către rinichi.

 

 

Acestea intră în contact cu celulele din căptuşeala interioară a sistemului urinar, inclusiv cu vezica urinară, și pot provoca modificări în cadrul acestor celule, care le face mai predispuse să se dezvolte în celule canceroase. Renunţarea la fumat scade riscul de a dezvolta cancer de vezică urinară, dar durează mulți ani pentru a ajunge la nivelul persoanelor care nu au fumat niciodată. Cu toate acestea, pe măsură ce timpul trece, de la data renunţării la fumat, riscul scade progresiv. Având în vedere cele de mai sus, este extrem de important pentru pacienţii cu cancer de vezică urinară să renunțe complet la fumat, deoarece şansele de recidivare ale cancerului, după tratament, sunt mai mari la acele persoane care continuă să fumeze.

 
Oamenii care fumează au un risc mai mare de dezvoltare de alte tipuri de cancer, inclusiv leucemie şi cancer de plămâni, buze, gură, laringe, esofag, stomac şi pancreas. Fumătorii au un risc mai mare şi de atacuri de cord, boli vasculare periferice, diabet, accident vascular cerebral, pierderi osoase (osteoporoză), emfizem şi bronșită.
Vârsta și istoricul familial sunt alți factori de risc. Majoritatea tipurilor de cancer de vezică urinară sunt diagnosticate la oamenii de peste 60 de ani, deși, în cazuri excepționale, cancerul de vezică urinară poate apărea şi la vârsta de 30, 40 de ani. Bărbații sunt mai predispuşi la dezvoltarea cancerului de vezică urinară, probabil din cauza incidenței mai mari de fumat și datorită expunerii la substanțe chimice toxice. O rudă apropiată cu un istoric de cancer de vezică urinară poate creşte predispoziţia pentru dezvoltarea acestei boli.
Expunerea la substanțe chimice toxice, precum arsenic, fenoli şi coloranți anilini, creşte riscul de cancer de vezică urinară şi poate fi responsabilă pentru până la 25% din cazuri, în unele regiuni. Lucrătorii din fabricile de coloranţi, de cauciuc, de aluminiu, de piele, șoferii de tir şi cei care stropesc cu pesticide prezintă cel mai ridicat risc.
Radioterapia (cum ar fi cea pentru prostata sau cancerul de col uterin) şi chimioterapia cu ciclofosfamide au arătat că pot creşte riscul de dezvoltare a cancerului de vezică urinară. Mai mult decât atât, poate amâna şi diagnosticarea cancerului de vezică urinară la pacienții care prezintă simptome de sângerare în urină, deoarece această hemoragie poate fi incorect atribuită, de către pacient și/sau medic, cu o iritare a vezicii urinare cauzată de chimioterapie sau radiaţii (cistită provocată de radiaţii).
Infecțiile cronice ale vezicii urinare pe termen lung, iritația datorată calculilor sau a organismelor străine și infecțiile din sânge predominante în anumite regiuni ale lumii (după cum s-a menționat mai devreme) sunt alți factori care vă predispun la cancer de vezica urinară.

 

 

Cancer de vezica urinara simptome si semne:

Cel mai frecvent simptom al cancerului de vezică urinară este apariţia sângelui în urină (hematurie). Cel mai adesea, sângerarea este „brută” (vizibilă cu ochiul liber), episodică (apare câteodată) și nu este asociată cu durere (hematurie nedureroasă). Cu toate acestea, uneori, sângerarea poate fi vizibilă doar sub un microscop (hematurie microscopică) sau poate fi asociată cu durere din cauza blocării urinei de către formarea cheagurilor de sânge.

 

 

Este posibil să nu se manifeste niciun simptom sau sângerări pentru perioade prelungite de timp între episoade, oferindu-i pacientului un sentiment fals de siguranţă. Unele tipuri de cancer de vezică urinară pot provoca simptome iritative la vezica urinară, cu sângerări puține sau absente. Pacienți pot simţi nevoia de a urina în cantități mici, la intervale scurte, pot fi incapabili de a reține urină pentru orice perioadă de timp, după dorința inițială de a urina, sau pot avea o senzație de arsură în timp urinează (disurie). Aceste simptome apar mai frecvent la pacienții cu grad ridicat de cancer urotelial plat numit „carcinom în situ” sau „CSI”.

 
Rar, pacienții pot prezenta semnele și simptomele unei boli mai avansate, cum ar fi o vezică dilatată (din cauza obstrucției cauzate de o tumoare în vezica urinară), pot prezenta şi durere în flancuri (din cauza obstrucție fluxului de urină de la rinichi la vezica urinară, cauzată de creșterea tumorii în vezica urinară), dureri osoase sau pot tuşi cu sânge (din cauza răspândirii celulelor canceroase la oase sau plămâni).

 

 

 

Cancer de vezica urinara diagnostic:

Cancerul de vezică urinară este diagnosticat pe investigarea cauzei prezenţei sângelui în urină. Următoarele sunt investigații sau teste care vin la îndemână în astfel de circumstanțe:

•  Analiza urinei: Un simplu test de urină care poate confirma că există sânge în urină și poate oferi o idee cu privire la posibilitatea existenţei unei infecţii. Acesta este, de obicei, unul dintre primele teste cerute de către un medic. Acesta nu confirmă faptul că o persoană are cancer de vezică urinară, dar poate ajuta medicul să scurteze lista cu cauzele posibile ale sângerării.

•  Citologie urinară: Acest test este efectuat pe o mostră de urină, care este centrifugata, iar sedimentele sunt examinat la microscop de către un patolog. Scopul este de a detecta celulele canceroase malformate, care pot fi eliminate prin urină. Un test pozitiv este destul de specific pentru cancer (de exemplu, oferă un grad ridicat de certitudine că există cancer în sistemul urinar). Cu toate acestea, multe forme de cancer de vezică urinară timpurii pot fi omise de acest test, aşa că un test negativ sau neconcludent nu exclude în mod eficient prezența cancerului de vezică urinară.

•  Ultrasunete: O examinare cu ultrasunete a vezicii urinare poate detecta tumorile vezicale. Această examinare poate detecta şi prezența inflamaţiilor în rinichi, dacă tumoarea vezicii urinare este situată într-un loc unde poate bloca fluxul de urină de la rinichi la vezica urinară. Această examinare poate detecta şi alte cauze de sângerare, cum ar fi calculii din sistemul urinar sau extinderea prostatei, care pot fi cauza simptomelor sau pot coexista cu o tumoare de vezică urinară.

•  CT/RMN: O scanare CT sau RMN-ul oferă mai multe detalii vizuale decât pot fi oferite cu o examinare cu ultrasunete şi pot detecta tumorile mai mici din rinichi sau din vezica urinară, care nu pot fi detectate printr-o ecografie. Acestea pot detecta şi alte cauze de sângerare într-un mod mai eficient decât ecografia, mai ales atunci când este folosit şi un contrast intravenos.

•  Cistoscopia și biopsia: Acestea sunt, probabil, cele mai importante verificări pentru cancerul de vezică urinară. Deoarece întotdeauna există o șansă de a omite tumorile vezicale prin investigaţiile imagistice (ecografie, CT, RMN) și prin citologia urinară, se recomandă ca toți pacienții cu sângerare la urinare, fără o cauză evidentă, să facă o cistoscopie, efectuată de un urolog, ca o parte din evaluarea inițială. Aceasta implică folosirea unui instrument optic conectat la un aparat de fotografiat și la o sursă de lumină (cistoscop). Instrumentul este trecut prin pasajul urinar în vezica urinară, iar suprafaţa interioară a vezicii urinare este vizualizată pe un monitor video. Tumorile mici sau plate, care nu pot fi vizibile cu alte investigații, pot fi văzute prin această metodă şi se poate lua o bucată de ţesut pentru a fi examinată la microscop. Prezența și tipul de cancer de vezică urinară pot fi diagnosticate cel mai eficient prin această metodă.

•  Biomarkerii mai noi, cum ar fi NMP 22 și hibridarea în situ cu fluorescenţă (FISH), sunt metode folosite pentru a detecta celulele canceroase din vezica urinară printr-un simplu test de urină. Cu toate acestea, aceste metode nu au atins încă nivelul de precizie al cistoscopiei şi al citologiei în diagnosticarea și urmărirea cancerului de vezica urinară.

 

 

Cum se determină stadiul cancerului de vezică urinară?

Stadiul cancerului de vezică urinară este stabilit cu ajutorul sistemului TMN, dezvoltat de către Uniunea Internațională împotriva Cancerului (UICC), în 1997.

Tumoarea sau stadiul T este acordat printr-o examinare patologică a specimenului de tumoare îndepărtat chirurgical. Acest lucru se referă la adâncimea de penetrare a tumorii, din căptuşeala cea mai interioară la straturile cele mai adânci ale vezicii urinare.

 

Etapele T sunt după cum urmează:

•  Tx – tumoarea primară nu poate fi evaluată
•  T0 – nu există tumoare primară
•  Ta – carcinom papilar neinvaziv
•  Tis – carcinom în situ (tumoare plată)
•  T1 – tumoarea invadează țesutul conjunctiv de sub epiteliu (stratul de suprafață)
•  T2 – tumoarea invadează muşchii vezicii urinare
o T2a – afectare superficială a muşchilor (jumătatea interioară)
o T2b – afectare profundă a muşchilor (jumătatea exterioară)
•  T3 – tumoarea invadează ţesuturile grase perivezicale (din jurul vezicii urinare)
o T3a – microscopică (vizibilă numai sub microscop)
o T3b – macroscopică (de exemplu: masa tumorală vizibilă pe ţesutul exterior al vezicii urinare)
•  T4 – tumoarea invadează oricare dintre următoarele: prostata, uterul, vaginul, peretele pelvian sau peretele abdominal.
Nodul sau stadiul N este determinat de prezența și gradul de implicare a ganglionilor limfatici din regiunea pelviană a corpului.

 

Etapele N sunt după cum urmează:

•  Nx – ganglionii limfatici regionali nu pot fi evaluaţi
•  N0 – nu există metastază regională a nodulilor limfatici
•  N1 – metastază într-un singur nodul limfatic <2 cm în dimensiune
•  N2 – metastază într-un singur nodul limfatic> 2 cm, dar <5 cm în mărime sau mai mulţi ganglioni limfatici <5 cm în dimensiune
•  N3 – metastază într-un nod limfatic >5 cm în dimensiune

 

Metastaza sau stadiu M semnifică prezența sau absența răspândirii cancerului de vezică urinară la alte organe ale corpului.

•  Mx – metastazele distante nu pot fi evaluate
•  M0 – nu există metastaze distante
•  M1 – metastaze distante

 

 

Clasificarea cancerului de vezică urinară:

Clasificarea cancerului de vezică urinară se face de un patolog prin examinarea unei mostre de tumoare sub un microscop. Cancerul de grad mai mare este mult mai agresiv decât cancerul de grad mic și are o înclinație mai mare de a invada peretele vezicii urinare și de a se răspândi în alte părți ale corpului.
•  Cancer vezica urinara stadiul 1 au celule care arată foarte mult ca celulele normale. Acestea au tendința de a se dezvolta încet şi nu sunt susceptibile de a răspândi.

•  Cancer vezica urinara stadiul 2 au celule care arată mai mult anormal. Acestea sunt cancere de grad mediu și pot crește sau se pot răspândi mai repede decât cancerele de gradul 1.

•  Cancer vezica urinara stadiul 3 au celule care arată foarte anormal. Acestea sunt cancere de grad înalt și au o viteză mare de răspândire şi creştere.

În 2004, Organizația Mondială a Sănătății a elaborat un sistem de clasificare nou pentru cancerul de vezică urinară. Acest sistem împarte cancerul de vezică urinară în următoarele grupe:
•  papilom urotelial – tumoare benignă.
•  neoplasm papilar urotelial cu potențial malign scăzut (PUNLMP) – are creștere lentă și este puțin probabil să se răspândească.
•  carcinom urotelial papilar de grad mic – are creștere lentă și este puțin probabil să se răspândească.
•  carcinom urotelial papilar de grad mare – are creștere rapidă și şansele de răspândire sunt mai mari.
Etapa și gradul cancerului de vezică urinară joacă un rol foarte important nu doar în a decide tratamentul pe care un anumit pacient ar trebui să-l primească, ci şi la cuantificarea şanselor de succes cu acest tratament.

Cancer Rinichi Tratament Naturist

Categories: Tags:

 

 

 

 

Cancer Rinichi Tratament Naturist

 

 

 

 

Cancer Rinichi Tratament Naturist Recomandat de Doctor Cojocaru Valentina:

C Plus- complex de vitamina C – cu o ora inainte de masa- se incepe cu 1 tableta/zi- 1 saptamana si se creste saptamanal cu cate o tableta pana la 10 tablete/zi- se mentine 2 saptamani cu 10 tablete/zi si se scade cate 1 tableta/saptamana. Daca apare disconfort epigastric sau diaree, scadeti doza si mentineti un timp, apoi reluati. Vitamina C are efect antioxidant, antibacterian, antivirusal, impiedica dezvoltarea tumorilor si distruge celulele canceroase. Tratamentul cu vitamina C se efectueaza in afara curelor de chimioterapie. Se recomanda sa se respecte ora dinainte de masa si in timpul curei cu vit C sa se scada la minim consumul de grasimi.

Omega 3 concentrate – 3 capsule/zi- la 1ora si 30 minute dupa masa-2 luni- cura se efectueaza dupa cura cu vitamina C- grasimule Omega 3 sunt singurele recomandate in cancer. Acizii grasi polinesaturati Omega 3 ajuta la distrugerea celulelor canceroase si impiedica aparitia si dezvoltarea tumorilor.

ParaProtex – 3 tablete/zi- 6 saptamani- pauza 2 saptamani si se reia pentru 3 saptamani- parazitii sunt cunoscuti ca fiind implicati in formarea cancerului. ParaProtex are rol- antiparazitar, antiviral, detoxifiant, protejeaza ficatul impotriva substantelor toxice ( smirna din compozitia sa), puternic antioxidant( cuisoarele), antibiotic( usturoiul), stimulent al imunitatii. Cura se face in afara curelor de radio si chimioterapie pentru cei care efectueaza.

Ocean 21 – 2 linguri de 2x/zi-1 luna- sustine functia ficatului, detoxifica, aduce un aport de vitamine si minerale, aminoacizi si enzime, are efect anticancerigen ( extract de sfecla rosie, suc concentrat de merisor, extract de morcovi, extract de pau d”arco, extract de alge marine), alcalinizeaza impiedicand inflamatiile. Dupa Ocean 21 poate fi utilizat Liquid Chlorophyll.

Liquid Chlorophyll – 1 lingurita/zi- 2 luni-pauza 1 luna si se reia- alcalinizeaza organismul impiedicand dezvoltarea tumorala, distrugerea celulelor tumorale, aparitia inflamatiilor; effect detoxifiant si usor diuretic; elimina toxinele, neutralizeaza acizii, stimulant pentru digestie; reduce efectele adverse ale medicatiei alopate; reduce efectele adverse ale chimio si radioterapiei

OxyMax – picaturi de oxygen – oxigenarea insuficienta favorizeaza dezvoltarea tumorilor-20 picaturi de oxigenin aproximativ 25o ml apa de lichid si se bea de 3x/zi-1 luna-pauza 1 luna si se reia- cresc rezerva de oxygen a organismului, imbunatatesc metabolismul, stimuleaza absorbtia vitaminelor, mineralelor aminoacizilor si substantelor din plante

Resveratrol Plus  2 capsule/zi- 2 luni- pauza 1 luna si se reia- antitumoral, sprijina sistemul circulator, intensifica metabolismul, antioxidant natural, creste rezistenta organismului prin cresterea imunitatii.

Alte produse recomandate:

Noni sirop  2 linguri/zi- 3 luni-pauza 1 luna si se reia- actiune anticancerigena, incetineste dezvoltarea tumorilor, restabileste activitatea celulelor disfunctionale prin compozitia sa, actiune antidepresiva, antialergica, antiinfectioasa, usor analgesic ( antidurere)

Rhodiolin – 3 capsule/zi- antidepresiv, antistress, reduce insomniile, oboseala, relaxeaza organismul, creste imunitatea prin inducerea linistii si starii de bine, nu da dependenta putand fi folosit timp indelungat.

Tratamentul se efectueaza in cure cu pauzele recomandate.

 

 

Rinichii

Rinichii sunt o pereche de organe situate pe fiecare parte a coloanei vertebrale, în partea inferioară a abdomenului. Fiecare rinichi este de mărimea unui pumn. Atașată de partea de sus a fiecărui rinichi este o glandă suprarenală. O masă de ţesut gras şi un strat exterior de ţesut fibros (fascia lui Gerota) înconjoară rinichii şi glandele suprarenale.
Rinichii fac parte din tractul urinar. Ei produc urină prin eliminarea deșeurilor și a apei în exces din sânge. Urina se adună într-un spațiu gol (pelvisului renal), în mijlocul fiecărui rinichi. Ea trece din pelvisul renal în vezica urinară printr-un tub numit ureter. Urina părăseşte corpul printr-un alt tub (uretră). Rinichii produc şi substanțe care ajută la controlul tensiunii arteriale și la producția de globule roșii.

 

 

 

 

Totul despre cancerul de rinichi:

Cancerul începe în celule, în pietrele de temelie care alcătuiesc țesuturile. Țesuturile alcătuiesc organele corpului. În mod normal, celulele cresc şi se divid pentru a forma celule noi, pe măsură ce organismul are nevoie de ele. Atunci când celulele îmbătrânesc, ele mor, iar celule noi le iau locul.
Uneori, acest proces ordonat nu merge bine. Noile celule se formează atunci când organismul nu are nevoie de ele, iar celulele vechi nu mor atunci când ar trebui. Aceste celule suplimentare pot forma o masă de ţesut numit o creștere sau tumoare.

 
Tumorile pot fi benigne sau maligne:

•  Tumorile benigne nu sunt cancer:

o Tumorile benigne pun rareori viața în pericol.
o De obicei, tumorile benigne pot fi eliminate, iar acestea cresc înapoi foarte rar.
o Celulele din tumorile benigne nu invadează ţesuturile din jurul lor şi nu se răspândesc în alte părţi ale corpului.
•  Tumorile maligne sunt cancer:

o Tumorile maligne sunt, în general, mai grave decât tumorile benigne. Acestea pot pune viața în pericol.
o Tumorile maligne pot fi eliminate, dar ele pot creşte din nou.
o Celulele din tumorile maligne pot invada și deteriora ţesuturile şi organele învecinate. De asemenea, celulele canceroase se pot desprinde de o tumoare malignă şi pot intra în fluxul sanguin sau în sistemul limfatic. Acesta este modul în care celulele canceroase se răspândesc de la cancerul original (tumoarea primară) pentru a forma tumori noi în alte organe. Răspândirea cancerului este numit metastază.
Mai multe tipuri de cancer pot începe în rinichi. Acest articol tratează cancerul celulelor renale, cel mai frecvent tip de cancer renal la adulți. Acest tip este numit, uneori, adenocarcinom renal sau hipernefrom. Un alt tip de cancer, carcinomul cu celule de tranziţie, afectează pelvisul renal. Este similar cu cancerul de vezică urinară şi este adesea tratat ca şi cancerul de vezică urinară. Tumoarea Wilms este cel mai frecvent tip de cancer renal care apare la copii. Acesta este diferit de cancerul de rinichi la adulţi şi necesită tratament diferit.
Atunci când cancerul de rinichi se răspândește în afara rinichilor, celulele canceroase sunt găsite adesea în ganglionii limfatici din apropiere. Cancerul de rinichi se poate răspândi şi la plămâni, oase sau ficat şi se poate răspândi de la un rinichi la altul.
Atunci când cancerul se răspândeşte (metastazează) de la locul său de origine în altă parte a corpului, tumoarea nouă are același tip de celule anormale și același nume ca tumoarea primară. De exemplu, în cazul în care cancerul de rinichi se extinde la plămâni, celulele canceroase din plămâni sunt, de fapt, celulele canceroase de rinichi. Boala este cancer renal metastatic, nu cancer pulmonar şi este tratat ca şi cancer de rinichi, nu ca şi cancer pulmonar.

 

 

 

 

Cancerul de rinichi: Cine este în pericol?

Cancerul de rinichi se dezvoltă cel mai des la persoanele de peste 40 de ani, dar nimeni nu știe cauzele exacte ale acestei boli. De multe ori, medicii nu pot explica de ce unele persoane dezvoltă cancer de rinichi şi altele nu. Cu toate acestea, cancerul de rinichi nu este contagios.
Cercetările au arătat că persoanele cu factori de risc au mai multe şanse de a dezvolta cancer de rinichi. Un factor de risc este ceva care creşte şansa unei persoane de a dezvolta o boală.
Studiile au descoperit următorii factori de risc pentru cancerul renal:

•  Fumatul: Fumatul este un factor de risc major. Fumătorii sunt de două ori mai predispuşi de a dezvolta cancer de rinichi.

•  Obezitatea: Oamenii care sunt obezi au un risc crescut de cancer de rinichi.

•  Hipertensiunea arterială.

•  Dializa pe termen lung: Dializa este un tratament pentru persoanele ai căror rinichi nu funcționează bine.

•  Sindromul Von Hippel-Lindau (VHL): VHL este o boală rară, ereditară. Aceasta este cauzată de schimbările care au loc în gena VHL. O genă anormală VHL creşte riscul de cancer de rinichi. De asemenea, poate provoca chisturi sau tumori în ochi, creier și în alte părți ale corpului. Pentru persoanele cu o genă VHL anormală, medicii le pot sugera modalități de a-şi îmbunătăți detectarea cancerului de rinichi şi a altor boli înainte să se dezvolte simptome.

•  Ocupaţia: Unele persoane au un risc mai mare de cancer de rinichi, deoarece aceştia intră în contact cu anumite substanțe chimice la locul lor de muncă. Lucrătorii care sunt expuși la azbest sau cadmiu sunt în pericol de a dezvolta cancer de rinichi.

•  Sexul: Bărbaţii sunt mai predispuşi decât femeile la cancer de rinichi. În fiecare an, în Statele Unite, aproximativ 20.000 de bărbați și 12.000 de femei află că au cancer de rinichi.
Cei mai mulți oameni care au acești factori de risc nu dezvoltă cancer de rinichi. Pe de altă parte, cei mai mulți oameni care dezvoltă cancer, nu au factori de risc cunoscuţi.

 

 

 

Cancer la rinichi simptome:

Simptomele comune ale cancerului de rinichi includ:

•  Sânge în urină (urina având o culoare ușor ruginie, până la roșu închis)
•  Durere de spinare care nu dispare
•  Un nodul sau masă în spinare sau abdomen
•  Scădere în greutate
•  Febră
•  Senzație de oboseală sau o stare generală de sănătate precară

Cel mai adesea, aceste simptome nu înseamnă cancer. Şi o infecție, un chist sau o altă problemă pot cauza aceste simptome. O persoană cu oricare dintre aceste simptome ar trebui să consulte un medic, pentru ca orice problemă să poată fi diagnosticată şi tratată cât mai devreme posibil.

 

 

 

Cancer la rinichi diagnostic:

Dacă un pacient are simptome care sugerează cancer de rinichi, medicul poate efectua următoarele proceduri:

•  Examinare fiziologică: Medicul verifică semnele generale de sănătate și face teste care verifică temperatura corpului şi tensiunea arterială.

•  Analiza urinei: Urina este verificată pentru sânge şi alte semne de boală.

•  Testele de sânge: Sângele este verificat în laborator pentru a se vedea cât de bine funcționează rinichii. Laboratorul poate verifica nivelul de mai multe substanțe, cum ar fi creatinina. Un nivel ridicat de creatinină poate însemna că rinichii nu funcţionează în mod corespunzător.

•  Pielogramă intravenoasă (IVP): Medicul injectează colorant într-o venă din braț. Colorantul călătoreşte prin corp şi se adună în rinichi. Colorantul face rinichii să apară pe radiografie. Apoi, o serie de radiografii urmărește colorantul care se mişcă prin rinichi la uretere şi vezica urinară. Radiografia poate afișa o tumoare de rinichi sau alte probleme.

•  Scanare CT: O maşinărie cu raze X, conectată la un calculator, face o serie de imagini detaliate ale rinichilor. Pacientul poate primi o injecție cu colorant, astfel încât rinichii să apară mai clar pe imagini.

•  Test cu ultrasunete.

•  Biopsia: O biopsie este prelevarea unei mostre de ţesut, pentru a fi examinată de celule canceroase. Medicul introduce un ac subţire prin piele, în rinichi, pentru a preleva o cantitate mică de ţesut. Un patolog folosește un microscop pentru a căuta celule canceroase în ţesut.

•  Chirurgie: Un patolog face diagnosticul final prin examinarea ţesutului sub un microscop.

 

 

 

Stadializarea

Pentru a planifica cel mai bun tratament, medicul trebuie să cunoască stadiul (gradul) bolii. Stadializarea se bazează pe dimensiunea tumorii, dacă cancerul s-a răspândit și, dacă da, în ce părți ale corpului.
Stadializarea poate implica teste imagistice, cum ar fi o ecografie sau o scanare CT.
Medicii descriu cancerul renal în următoarele stadii:

•  Cancer renal stadiul 1 este un stadiu incipient de cancer de rinichi. Tumoarea măsoară până în 7 cm. Acesta nu este mai mare decât o minge de tenis. Celulele canceroase se găsesc numai în rinichi.

• Cancer renal stadiul 2 este, de asemenea, într-un stadiu incipient de cancer de rinichi, dar tumoarea măsoară mai mult de 7 cm. Celulele canceroase se găsesc numai în rinichi.

• Cancer renal stadiul 3 este unul dintre următoarele:
– tumoarea nu se extinde dincolo de rinichi, dar celulele canceroase s-au răspândit prin intermediul sistemului limfatic la un nod limfatic din apropiere;
– tumoarea a invadat glanda suprarenală sau straturile de grăsime și țesut fibros care înconjoară rinichii, dar celulele canceroase nu s-au răspândit dincolo de ţesut fibros. Celulele canceroase pot fi găsite într-un singur nod limfatic din apropiere;
– celulele canceroase s-au răspândit de la rinichi la un vas de sânge din apropiere.

• Cancer renal stadiul 4 este unul dintre următoarele:
– tumoarea se extinde dincolo de ţesut fibros care înconjoară rinichi;
– celulele canceroase se găsesc în mai mult de un nod limfatic din apropiere;
– cancerul s-a extins în alte locuri în organism, cum ar fi la plămâni.

•  Cancerul recurent este cancerul care a recidivat după tratament. El poate reveni la rinichi sau într-o altă parte a corpului.