Tratament Amigdalita Adulti

 

 

 

Amigdalita Tratament Naturist Recomandat de Doctor Cojocaru Valentina:

Circumstanţele infecţiei amigdalitelor şi adenoide

– Amigdalele şi adenoidele sunt compuse din ţesuturi, care sunt similare ganglionilor limfatici sau glandelor;
– Amigdalita acută este o infecţie a amigdalelor cauzată de unul din cele câteva tipuri posibile de bacterii sau viruşi;
– Amigdalita cronică este o infecţie persistentă a amigdalelor şi poate provoca formarea de pietre la amigdale;
– Simptomele de infecţie amigdaliene sau adenoid includ durere în gât, febră, respiraţie urât mirositoare, dificultăţi la înghiţire şi glande umflate în partea din faţă a gâtului;
– Abcesul peri amigdalian este o acumulare de puroi în spatele amigdalelor;
– Obstrucţionarea respiraţiei prin extinderea amigdalelor şi adenoidelor poate provoca sforăit şi tulburarea somnului;
– Infecţiile bacteriene ale amigdalelor şi adenoidelor sunt tratate cu antibiotice adecvate. Nu sunt infecţii virale;
– Infecţiile amigdalelor şi adenoidelor sunt diagnosticate cu un istoric şi examenul fizic. Poate fi solicitat un test rapid de streptococ, în cazurile amigdalitelor suspectate a fi de natură bacteriană;
– Amigdalectomia şi adenoidectomia sunt indicate după cum urmează: (1) la persoanele cu infecţii repetate sau persistente; (2) atunci când apar complicaţii grave ale infecţiei şi (3) atunci când extinderea amigdalelor şi adenoidelor cauzează probleme de respiraţie, înghiţire sau probleme dentare.

 
Ce sunt amigdalele şi adenoidele?

Amigdalele şi adenoidele sunt compuse din ţesuturi, care sunt similare ganglionilor limfatici sau glandelor găsite în gât sau alte părţi ale organismului. Împreună, ele sunt parte dintr-un inel de ţesut glandular (inelul lui Waldeyer) înconjoară partea din spate a gâtului.
Amigdalele sunt cele două mase de ţesut de pe fiecare parte din spate a gâtului. Amigdalele normale sunt, de obicei, de aproximativ aceeaşi mărime şi au
aceeaşi culoare roz ca zona înconjurătoare. Pe suprafeţele lor sunt puţine
depresiuni, numite cripte, care pot să apară profunde şi conţinând buzunare cu puroi
sau pietre de amigdală.
Adenoidele sunt amplasate în partea de sus a gâtului, în spatele nasului şi palatului moale (cerul gurii) şi, spre deosebire de amigdale, nu sunt uşor de observat prin gură.
O amigdalectomie şi o adenoidectomie (denumite în mod obişnuit ca un T & A) sunt proceduri chirurgicale efectuate pentru a elimina amigdalele şi adenoidele.
Care este rolul amigdalelor şi al adenoidelor?

Se consideră că amigdalele şi adenoidele contribuie la apărarea organismului împotriva
bacteriilor şi viruşilor externi ajutând la formarea anticorpilor. Cu toate acestea, această funcţie poate fi importantă doar în timpul primului an de viaţă. Nu există nici o dovadă care să sprijine un rol semnificativ al amigdalelor şi adenoidelor în imunitate. Studiile medicale au arătat că acei copii care au amigdalele şi adenoidele scoase, pe viitor, nu suferă nici un fel de pierdere a imunităţii la boli sau capacitatea de a îndepărta infecţiile.
Care sunt simptomele infecţiilor de amigdalită sau adenoid?

Simptomul cel mai proeminent de infecţie a amigdalitelor şi adenoidelor este un gât iritat. Alte simptome ale infecţiei amigdalitelor şi adenoidelor includ:
Febra;
Respiraţia îngreunată;
Nasul congestionat şi care curge;
Umflarea ganglionilor limfatici din faţa gâtului;
Amigdale umflate, roşii cu pete de puroi (pete albe);
Durere sau dificultate la înghiţire;
Pierderea vocii sau răguşeală;
Dureri de cap;
Dureri abdominale;
Tuse cu sânge;
În cazul în care adenoidele sunt mărite, respiraţia pe nas poate fi dificilă;
Respiratul pe gură, mai ales la copii;
Se observă frecvent respiraţia zgomotoasă ziua, sforăitul pe timp de noapte;
Vocea poate răsuna ca de nas.
Atunci când există o durere în gât şi simptome ale răcelii, cum ar fi congestia, secreţiile nazale abundente, strănutul şi tusea, cauza este cel mai probabil un virus. Infecţia virală a amigdalelor sau adenoidelor se remite de obicei fără tratament în termen de 2 săptămâni.
Durerea în gât, cu o uşoară febră bruscă, fără simptome ale unei infecţii a sistemului respirator superior, pot indica o infecţie bacteriană. Dacă aceste simptome sunt
prezente, consultaţi un medic pentru diagnostic, din cauza riscului de infecţie streptococică.
Deşi streptococul din gât va dispărea, de obicei, chiar şi fără tratament, o infecţie streptococică netratată poate duce la complicaţii, inclusiv febră reumatică, care pot
deteriora permanent inima.

 

 

Amigdalita este contagioasă?

Amigdalita poate sau nu poate fi contagioasă, în funcţie de cauză. Dacă
cauza este virală, aceasta este, de obicei, contagioasă, dar acest lucru depinde dacă o persoană a mai fost expusă sau nu la acel tip de virus.
Mononucleoza, o cauză virală de durere în gât, este contagioasă doar prima dată când o persoană este expusă la virusul respectiv, de obicei în copilărie sau adolescenţă.
În cazul în care cauza este amigdalita bacteriană, aceasta este, de asemenea, contagioasă. De exemplu, streptococul din gât este foarte contagios.
În cazul în care amigdalita sau adenoidele măritei sunt cronice sau produse de o afecţiune cronică, cum ar fi sinuzita sau rinita alergică, probabil nu sunt contagioase.
Care sunt problemele frecvente care afectează amigdalele şi adenoidele?
Cele mai frecvente probleme care apar cu amigdalele şi adenoidele sunt infecţii recurente sau cronice şi extinderea semnificativă (hipertrofia).

 
Amigdalita acută

Amigdalita acuta este o infecţie a amigdalelor cauzată de mai multe tipuri posibile de bacterii sau viruşi. Amigdalita acută este caracterizează prin apariţia bruscă sau treptată a unei dureri în gât, care este, de obicei, asociată cu febră. Pacientul poate înceta să mai înghită salivă, începe să saliveze, se plânge de dureri de urechi la înghiţire şi prezintă respiraţie urât mirositoare. Suprafaţa amigdalelor poate fi de culoare roşu intens sau poate prezenta un înveliş gri-alb (exudaţie). Ganglionii limfatici de la nivelul gâtului pot fi umflaţi. Febra poate fi prezentă.
Streptococul în gât (amigdalite) este un tip specific de infecţie provocat de bacterii Streptococcus. Strepococul de amigdalită poate provoca leziuni secundare la nivelul valvelor cardiace (febră reumatică) şi rinichi (glomerulonefrita). Aceasta poate duce, de asemenea, la o erupţie pe piele (scarlatina), sinuzită, pneumonie şi infecţii ale urechii.
Mononucleoza acută este cauzată de virusul Epstein-Barr şi poate duce la o infecţie a gâtului, care este foarte severă caracterizată prin extinderea rapidă a amigdalelor, adenoidelor şi a ganglionilor limfatici ai gatului. Ea determină, de asemenea, o stare generală de rău şi oboseală extremă. Inflamarea gâtului şi glandei poate dura timp de o săptămână până la o lună şi nu răspunde la antibioticele prescrise de obicei.

Amigdalita cronică

Amigdalita cronică este o infecţie persistentă a amigdalelor. Infecţiile repetate pot cauza formarea de buzunare mici (cripte) în amigdale, care adăpostesc bacterii. Frecvent, în aceste cripte se găsesc mici pietre urât mirositoare. Aceste pietre (amigdalolite) pot conţine cantităţi mari de sulf. Atunci când se sfărâmă, acestea elimină mirosul caracteristic de ou stricat care cauzează respiraţia urât mirositoare. Acestea pot, de asemenea, să dea senzaţia unui pacient că are ceva fixat în partea din spate a gâtului.

Abcesul periamigdalian

Un abces periamigdalian reprezintă o colecţie de puroi în spatele amigdalelor care împinge una dintre amigdale spre uvulă (ţesutul moale proeminent atârnând de partea dorsală a gâtului superior. Este, în general, foarte dureros şi este asociat cu scăderea capacităţii de a deschide gura. Daca este lăsată netratată, infecţia se poate răspândi adânc în gât producând complicaţii care pun viaţa în pericol şi obstrucţia căilor respiratorii.
Extinderea (hipertrofică) amigdalelor şi adenoidelor
Obstrucţionarea respiraţiei de către amigdalele şi adenoidele mărite poate provoca sforăit şi somn tulburat, care pot duce la somn cu pauze sau apnee de somn. Alte caracteristici includ trezirea frecventă din somn, somn agitat, coşmaruri, enurezis, modificări ale dispoziţiei, somnolenţă excesivă şi chiar probleme cardiace. Unii ortodontişti cred că respiraţia cronică pe gură din cauza la amigdalelor şi a adenoidelor mărite determină alinierea necorespunzătoare a dinţilor (malocluzie). Extinderea cronică şi infectarea adenoidelor poate duce la infecţii ale căilor respiratorii din jurul nasului (sinuzită) sau drenaj nazal / obstrucţie şi / sau pot afecta tubul lui Eustachio din ureche, ceea ce duce la infecţii cronice ale urechii.

 

 

Cum este diagnosticată infecţia amigdalitelor şi adenoidelor?

Diagnosticul de infecţie amigdalită şi adenoidă se bazează pe un istoric medical şi un examen fizic.
Dacă simptomele sugerează streptococul de gât, medicul poate dori să preleveze o cultură din gât sau un test rapid pentru streptococ. Aceste teste sunt efectuate prin tamponarea zonei inferioare a gâtului şi verificarea prezenţei bacteriilor Streptococcus. Acest lucru poate fi efectuat în biroul doctorului. Dacă virusul Epstein-Barr, care poate provoca mononucleoza, este suspectat, ca fiind o cauză pentru amigdalite, se poate face un test pentru mononucleoză.
Streptococul de gât este mult mai probabil în cazul în care cel puţin 3 din următoarele semne sau simptome sunt prezente:
Febra;
Pete albe sau galbene sau strat de protecţie pe gât şi / sau amigdale (exudat amigdalian);
Pete roşii pe cerul gurii (paleta superioară);
Umflarea sau şubrezirea ganglionilor limfatici de pe gât;
Absenţa tusei sau strănutului.
Tratamentul cu antibiotice poate fi necesar în cazul în care infecţia este cauzată de bacterii. În cazuri mai severe, recurente sau cronice, intervenţiile chirurgicale (amigdalectomie sau adenoidectomie) pot fi necesare.
Cum se tratează infecţia amigdalită şi adenoidă?

Infecţiile bacteriene ale amigdalelor şi adenoidelor sunt tratate cu diferite antibiotice. Amigdalita cauzată de bacteria Streptococcus poate duce la complicaţii grave. Odată tratamentul început, este important să se ia ciclul complet de antibiotice prescrise întrucât, întreruperea prematură a tratamentului poate duce la consecinţe negative şi regenerarea bacteriilor. Îndepărtarea chirurgicală este luată în considerare în situaţii de rezistenţă la tratamentul medical sau în mod frecvent infecţii recurente.
Cauzele virale ale amigdalelor sau adenoidelor mărite sunt adesea tratate doar cu tratamentul de susţinere (hidratare şi controlul febrei). Antibioticele nu sunt eficiente pentru infecţia virală a amigdalelor.
Un abces periamigdalian ar trebui să fie drenat fie prin eliminarea de lichid cu un ac şi seringă (aspiraţie cu ac), incizia cu un bisturiu sau amigdalectomia. Pietrele amigdaliene cronice pot fi îndepărtate cu un deget curat sau cu o sondă cu boantă.