Boala Addison Tratament Naturist

 

 

 

Boala Addison Tratament Naturist Recomandat de Doctor Cojocaru Valentina:

 

Ce este boala Addison?

Boala Addison este o tulburare endocrină sau hormonală care apare la toate grupele de vârstă şi afectează atât bărbaţii, cât şi femeile. Boala se caracterizează prin pierdere în greutate, slăbiciune musculară, oboseală, scăderea tensiunii arteriale și, uneori, închiderea pielii la culoare, atât pe partea expusă, cât şi pe partea neexpusă a corpului.

 

Cum apare boala Addison?

Boala Addison apare atunci când glandele suprarenale nu produc o cantitate suficientă de cortizol şi, în unele cazuri, aldosteron. Boala se numeşte şi insuficiență suprarenală.

 

 

Ce este cortizolul?

Cortizolul este produs în mod normal de glandele suprarenale, situate deasupra rinichilor. El aparține unei clase de hormoni numiţi glucocorticoizi, care afectează aproape fiecare organ și ţesut din organism. Oamenii de știință cred că cortizolul are sute de efecte în organism. Cea mai importantă funcţie a cortizolului este de a ajuta organismul să facă faţă stresului.

 

Printre alte sarcini vitale, cortizolul:

•  ajută la menţinerea tensiunii arteriale şi a funcţiei cardiace;
•  ajută la încetinirea inflamaţiilor;
•  ajută la echilibrarea efectelor insulinei în descompunerea zaharului pentru energie;
•  ajută la reglarea metabolismului proteinelor, carbohidraţilor şi grăsimilor;
•  ajută la menținerea unei excitări adecvate și oferă un sentiment de fericire;

 

 

Cum este reglat nivelul de cortizol?

Deoarece cortizolul este atât de vital pentru sănătate, cantitatea de cortizol produsă de glandele suprarenale este foarte echilibrată. Ca mulţi alţi hormoni, cortizolul este reglat de către hipotalamus şi glanda pituitară, un organ de dimensiunea unei boabe de fasole situat la baza creierului. Prima dată, hipotalamusul trimite „hormoni de eliberare” la glanda pituitară. Pituitara răspunde prin secreţia de hormoni care reglează creşterea, hormonii tiroidieni, funcția suprarenală și hormonii sexuali, precum estrogenul şi testosteronul. Una dintre principalele funcții ale glandei pituitare este de a secreta ACTH (adrenocorticotropina), un hormon care stimulează glandele suprarenale. Când glandele suprarenale primesc semnalul glandei pituitare sub formă de ACTH, acestea răspund prin producerea de cortizol. Încheind ciclul, cortizolul semnalează apoi glanda pituitară să reducă secreţia de ACTH.

 

 

Ce este aldosteronul?

Aldosteronul aparține unei clase de hormoni numiţi mineralocorticoizi, care sunt produşi tot de glandele suprarenale. Acesta ajută la menținerea tensiunii arteriale și a echilibrului de apă şi sare din organism prin faptul că ajută rinichii să reţină sodiu și să elimine potasiu. Atunci când producția de aldosteron scade prea mult, rinichii nu sunt capabili regleze echilibrul de apă şi sare, cauzând scăderea tensiunii arteriale.

 

 

Ce cauzează boala Addison?

Imposibilitatea de a produce niveluri adecvate de cortizol poate apărea din diferite motive. Problema poate fi cauzată de o tulburare a glandelor suprarenale (insuficienţă suprarenală primară) sau de o secreţie inadecvată de ACTH de către glanda pituitară (insuficienţă suprarenală secundară).

 

 

Insuficienţa suprarenală primară:

Boala Addison afectează aproximativ 1 din 100.000 de oameni. Cele mai multe cazuri sunt cauzate de distrugerea treptată a cortexului suprarenal (stratul exterior al glandelor suprarenale) de către propriul sistem imunitar al organismului. Aproximativ 70% din cazurile de boală Addison sunt cauzate de boli autoimune, în care sistemul imunitar produce anticorpi care atacă ţesuturile organismului sau organele, şi le distruge încet. Insuficienţa suprarenală apare atunci când cel puțin 90% din cortexul suprarenal este distrus. Ca urmare, atât hormonii glucocorticoizi (cortizolul), cât şi hormonii mineralocorticoizi (aldosteronul) lipsesc. Uneori, doar glanda suprarenală este afectată, ca în cazul insuficienței suprarenale idiopatice; alteori, alte glande sunt afectate, ca în cazul sindromului deficienţei de poliendocrine.

 

 

Sindromului deficienţei de poliendocrine:

Sindromului deficienţei de poliendocrine este clasificat în două forme distincte, numite tipul I și tipul II.

Tipul I apare la copii, iar insuficienţa suprarenală poate fi însoțită de:

•  glandele paratiroide cu o activitate redusă
•  dezvoltare sexuală lentă
•  anemia pernicioasa
•  infecții cronice cu candidă
•  hepatită cronică activă
•  căderea părului (în cazuri foarte rare)

 
Tipul II, adesea numit sindromul Schmidt, afectează de obicei adulții tineri. Caracteristicile tipului II pot include:

•  glande tiroidiene cu o activitate redusă
•  dezvoltare sexuală lentă
•  diabet zaharat
•  vitiligo
•  pierderea pigmentării pielii
Oamenii de știință cred că sindromului deficienţei de poliendocrine este moștenit, deoarece mai mult de un membru al familiei tinde să aibă una sau mai multe deficiențe ale sistemului endocrin.

 

 

Tuberculoza:

Tuberculoză (TBC), o infecţie care poate distruge glandele suprarenale, este cauza a aproximativ 20% din cazurile de insuficiență suprarenală primară din țările dezvoltate. Când insuficiența suprarenală a fost identificat pentru prima dată de dr. Thomas Addison în 1849, tuberculoza a fost găsită la autopsie în 70-90% din cazuri. Deoarece tratamentul pentru tuberculoză s-a îmbunătăţit, incidența de insuficiență suprarenală cauzată de tuberculoză a scăzut foarte mult.

 

 

Alte cauze:

Cauzele mai puţin frecvente ale insuficienței suprarenale primare sunt:
•  infecții cronice, în principal infecții fungice
•  celulele canceroase care se răspândesc din alte părți ale corpului la glandele suprarenale
•  amiloidoza
•  îndepărtarea chirurgicală a glandelor suprarenale;

 

 

Insuficienţa suprarenală secundară

Această formă de insuficiență suprarenală este mult mai frecventă decât insuficienţa suprarenală primară şi poate fi datorată unei lipse de ACTH. Fără ACTH care să stimuleze glandele suprarenale, producţia de cortizol a glandelor suprarenale scade, dar nu şi producţia de aldosteron. O formă temporară de insuficiență suprarenală secundară poate apărea atunci când o persoană care a primit un hormon glucocorticoid, cum ar fi prednisonul, pentru o perioadă lungă de timp, oprește brusc administrarea hormonului.

 

Hormonii glucocorticoizi, care sunt folosiţi adesea pentru a trata boli inflamatorii (artrita reumatoidă, astmul sau colita ulcerativă), blochează eliberarea de ACTH şi a hormonului care produce corticotropina (CRH). În mod normal, CRH îi spune glandei pituitare să elibereze ACTH. Dacă nivelurile de CRH scad, glanda pituitară nu este stimulată să elibereze ACTH, iar glandele suprarenale nu reușesc să secrete niveluri suficiente de cortizol.
O altă cauză a insuficienței suprarenale secundare este îndepărtarea chirurgicală a bolii Cushing. În acest caz, sursa de ACTH este brusc îndepărtată și trebuie să luaţi înlocuitori hormonali până la revenirea producţiei normale de ACTH şi cortizol.
Deşi este o cauză rară, insuficienţa suprarenală poate apărea şi când glanda pituitară scade în dimensiuni sau nu mai produce ACTH.

 

Aceste evenimente pot rezulta din:
•  tumori sau infecții
•  pierderea fluxului sanguin la glanda pituitară
•  radiaţii folosite în tratamentul tumorilor hipofizare
•  îndepărtarea chirurgicală a unor părți din hipotalamus
•  îndepărtarea chirurgicală a glandei pituitare

 

 

Care sunt semnele şi simptomele bolii Addison?

Simptomele insuficienței suprarenale apar, de obicei, treptat. Caracteristicile bolii sunt:
•  oboseala cronică
•  slăbiciune musculară
•  pierderea poftei de mâncare
•  scădere în greutate

 
În aproximativ 50% din cazuri se va observa:
•  greață
•  vărsături
•  diaree

 
Alte simptome includ:

•  tensiune arterială scăzută, care scade şi mai mult când staţi în picioare, cauzând amețeli sau leșin;
•  modificări ale pielii în cazul bolii Addison, cu zone de hiperpigmentare sau întunecare a pielii, care acoperă părțile expuse și neexpuse ale corpului. Această întunecare a pielii este mai vizibilă pe cicatrici, pe pliurile cutanate, pe buze, pe mucoase şi pe punctele de presiune, cum ar fi coatele, genunchii şi degetele de la picioare.
Boala Addison poate provoca iritabilitate şi depresie.
Din cauza pierderii de sare, creşterea apetitului pentru mâncăruri sărate este normală.
Hipoglicemia, sau un nivel scăzut de glicemie în sânge, este mai severă la copii decât la adulți.
La femei, ciclul menstrual poate deveni neregulat sau se poate opri.

 
Deoarece simptomele progresează încet, acestea sunt, de obicei, ignorate până când un eveniment stresant, cum ar fi o boală sau un accident, le înrăutăţeşte. Acest lucru se numește o criză addisoniană sau insuficiență suprarenală acută. În cele mai multe cazuri, simptomele sunt suficient de severe pentru ca pacienții să solicite tratament medical înainte de a se produce o criză. Cu toate acestea, la aproximativ 25% dintre pacienţi, simptomele apar prima dată în timpul unei crize addisoniene.

 
Simptomele unei crize addisoniene includ:

•  durere bruscă în partea inferioară a spatelui, durere de stomac sau de picioare
•  vărsături și diaree severă
•  deshidratare
•  tensiune arterială scăzută
•  pierderea cunoştinţei
Lăsată netratata, o criză addisoniană pot fi fatală.

 

 

Cum este diagnosticată boala Addison?

În stadiile incipiente, insuficienţa suprarenală poate fi dificil de diagnosticat. O revizuire a istoricului medical al unui pacient pe baza simptomelor (în special petele întunecate de pe piele) va determina medicul să suspecteze prezenta bolii Addison.
Boala Addison se diagnostichează prin teste de laborator. Scopul acestor teste este de a determina dacă nivelurile de cortizol sunt insuficiente și apoi pentru a stabili cauza. Radiografia glandelor suprarenale şi pituitare ajută la stabilirea cauzei.

 

Testul de stimulare ACTH

Acest test este cel mai specific test pentru diagnosticarea bolii Addison. În acest test, cortizolul din sânge şi/sau cortizolul din urină sunt măsurate înainte și după injectarea unei forme sintetice de ACTH. În testul ACTH, măsurarea cortizolului din sânge se repetă la 30 – 60 de minute după o injecție intravenoasă cu ACTH. Răspunsul normal după o injecție cu ACTH este o creştere a nivelului de cortizol din sânge și urină.

 

 

Testul de stimulare CRH

Atunci când răspunsul la testul ACTH este anormal, este necesar un test de stimulare CRH pentru a determina cauza insuficienței suprarenale. În acest test, se injectează CRH sintetic, iar cortizolul din sânge este măsurat înainte de injectare și la 30, 60, 90 și 120 de minute după injectare. Pacienții cu insuficiență suprarenală primară au un nivel mare de ACTH, dar nu produc cortizol. Pacienții cu insuficiență suprarenală secundară au deficienţă de cortizol, dar reacţiile ACTH sunt întârziate sau absente. Absenţa reacţiilor ACTH arată că glandele pituitare sunt cauza, iar o reacţie ACTH întârziată indică faptul că hipotalamusul este cauza.