Afectiuni

Depresie Tratament Naturist

Categories: Tags:

 

 

 

 

Depresie Tratament Naturist

 

 

 

 

Depresie Tratament Naturist Recomandat de Doctor Cojocaru Valentina:

 

 

Ce este depresia?

Depresia (tulburare depresiva majora) este o boala medicala comuna, grava, care afecteaza negativ modul in care ne simtim, modul in care gandim si actionam. Din fericire este o afectiune care se poate trata. Depresia provoaca sentimente de tristete si/sau pierderea interesului fata de activitatile de care beneficiam odata. Aceasta poate duce la o varietate de probleme emotionale si fizice si poate scadea capacitatea unei persoane de a functiona la locul de munca si la domiciliu.

 
Simptomele depresiei pot varia de la usoara la severa si pot include:

*Tristete sau dispozitie depresiva
*Pierderea interesului sau a placerii activitatilor pe care le faceam cu placere in trecut
*Modificari ale apetitului-scadere in greutate sau crestere fara legatura cu dieta
*Probleme cu somnul sau dormim prea mult
*Pierderea energiei si oboseala crescuta
*Cresterea activitatii fizice fara scop, sau miscari si vorbire incetinite(obsevabil de alte persoane)
*Sentimentul de lipsa de valoare sau vinovatie
*Dificultate in gandire, concentrare sau luarea deciziilor
*Gandul la moarte sau la sinucidere
Simptomele trebuie sa dureze cel putin doua saptamani pentru a diagnostica depresia. De asemenea afectiunile medicale(de exemplu, probleme tiroidiene, o tumoare pe creier sau deficit de vitamine) pot imita simptomele depresiei, astfel incat este important sa excludem cauzele medicale generale.

 
Depresia afecteaza unul din 15 adulti (6,7%) in orice an. Si una din sase persoane (16,6%) va avea depresie la un moment dat in viata. Depresia poate aparea oricand, dar in medie, apare in randul adolescentilor pana la 25 de ani. Femeile sunt mai predispuse la depresie decat barbatii la depresie. Unele studii arata ca o treime dintre femei vor avea un episod depresiv major in timpul vietii.

Alopecie Tratament

Categories: Tags:

 

 

 

 

 

Alopecie Tratament

 

 

 

 

Alopecie Tratament Naturist Recomandat de Doctor Cojocaru Valentina:

Liquid Chlorophyll: 1-0-o- inainte de masa – 2-3 luni- clorofila are efect de alcalinizare, cu ajutorul căreia puteţi menţine sau reface echilibrul acid-alcalin al organismului; un excelent efect detoxifiant şi un uşor efect diuretic; este un stimulent pentru digestie; reduce efectele adverse dupa chimio si radioterapie.

Pure Yucca:  o-1-1- inainte de masa– 1-luna- detoxifiant – deslipeste depunerile metabolice de pe peretii intestinelor si ajuta la eliminarea eficienta a compusilor metabolici prin scaun, favorizeaza absorbtia nutrientilor;antiseptic intestinal; intinereste organismul; asigura echilibrul dintre starea fizica si cea psihica;creste rezistenta organismului fata de boli; reduce nivelul colesterolului sangvin; rol protector impotriva stresului; trebuie asigurat un aport crescut de lichide, de aproximativ 2-3 l pe zi; capsulele se ingereaza cu unu sau doua pahare de apa; in primele zile ale curei poate aparea diareea, poliuria (eliminarea de cantitati crescute de urina), scaderea glicemiei sau a concentratiei de potasiu in sange;

ParaProtex: 0-1-1- dupa masa – 3 saptamani- dezinfectant, antiviral, antihelmitic, antiseptc, antioxidant sau ZenThonic: 1-0-1- inainte de masa cu 30 de minute– 1 luna –  superconcentrat de fructe sub formă lichidă, pe bază de mangostana, cu un conţinut antioxidant foarte puternic; bogat de fibre, bioflavonoide, vitamine şi minerale determina protecţie  împotriva radicalilor liberi;  încetineste procesul de îmbătrânire; benefic asupra sistemului cardiovascular;  sprijina  sistemului imunitar; îmbunătăţesc condiţia fizică;

Spirulina Chlorela Plus:  1-0-0 – inainte de masa– 1-2 luni- vitamine, minerale, fibre, proteine; efect alcalinizant si de detoxifiere; sanatatea parului, pielii, unghiilor; eficienta in curele de slabire; se beau 2 litri de apa/zi; daca exista o patologie a tiroidei, se monitorizeaza functia acesteia.

Garlic Caps : 1-1-0- dupa masa- 1 luna- antibiotic, antibacterian, antifungic, antiparazitar; imbunatateste functia cardiaca, scade colesterolul; atentie la cei cu probleme de coagulare- inaintea unei interventii chirurgicale se stopeaza cu o saptamana inainte;

 

Schimbarea stilului de viata si detoxifierea sunt corelate si functioneaza bine cu miscarea.

 

Miscare. Exercitiile fizice imbunatatesc circulatia organismului si circulatia la nivelul scalpului ( pielea capului) si furnizeaza numerosi nutrienti firelor de par. Mergeti minim 30 minute pe jos, daca nu aveti posibilitatea sa efectuati alta forma de miscare.

 

Trebuie avut permanent grija la factorii de stres. Incercati sa-l indepartati.

 

Relaxare si controlul stresului– vezi articol Reguli de aur pentru a reduce stresul. Un soc, stresul pot provoca pierderea parului. Tensiunea musculara indusa de stress intinde pielea capului si impiedica sangele, care transporta substante nutritive, sa ajunga la foliculii de par.

 

Rhodiolin – 3 caps/zi- este recomanat celor expusi la stress/ efort fizic sau psihic constant; sprijina sistemul nervos, efect revitalizant

 

Dupa o cura de detoxifiere, se poate interveni cu minerale si vitamine.

 

Stress Management – echilibreaza sistemul nervos, contine vitamine si minerale necesare metabolismului carbohidratilor, grasimilor, proteinelor, acizilor nucleici, contribuie la functionarea optima a organismului.

 

Se pot recomanda si alte produse, tinand cont de grupa de sange sau deficitele existente.

 

Reglare hormonala. Alopecia poate fi strict legata si de un dezechilibru hormonal.  Exista un ax hipotalamo-hipofizo-tiroido-suprarenalian- genital. O perturbare la unul din aceste nivele poate determina perturbarea altui nivel.

Glanda hipofiza poate afecta tiroida sau suprarenalele. O dereglare a tiroidei poate sa determine hipotiroidia, hipofunctie ovariana, crestere celulara sau tisulara prea slaba sau prea intense, probleme cu lactatia, diabet, imbatranire rapida, scleroza multipla, boala Parkinson. Colonul transvers se afla in relatie cu hipofiza si cu creierul.

Cand aceasta portiune a colonului este incarcata cu toxine si resturi alimentare degradate lipite, colonul functioneaza sub capacitate si afecteaza functia hipofizei. Tesutul intestinal este una din zonele primele formate in faza embrionara. Este posibil ca maduva spinarii si tesuturile intestinale sa fie primele manifestari ale zonei centrale. Pe masura dezvoltarii embrionului, acest tesut intestinal devine sursa principal a majoritatii organelor si glandelor. El devine mai tarziu tractul gastrointestinal.

Este important sa curatam sis a fortificam tractul gastrointestinal pentru a regenera glandele si intreg organismul. Exista o stransa legatura. Hipotiroidismul poate, de asemenea, sa fie depasit prin detoxifiere. Hipotiroidie- caderea parului, unghi casante, degradarea oaselor, maini si picioare reci, senzatie de frig, intoleranta la frig, aritmie cardiac, stari debresive, epuizare, metabolism lenes, spasme, crampe, bufeuri, probleme de crestere- crestere incetinita.

 

Ulei de luminita de seara – 1 luna – apoi 2 sapt/luna- 3 luni- 2 CAPS/ZI- REGLATOAR HORMONAL- actioneaza la tivelul tiroidei, suprarenalelor, aparatului genital. In reglare tiroidiana poate fi asociat cu Noni.

Menopausal Formula – 2 caps/zi-2 luni- impiedica fluctuatia hormonilor , amelioreaza simtomele de menopauza, bufeurile,cresterea ritmului cardiac, transpiratie abundenta in timpul noptii, schimbari de dispozitie, caderea parului. Calciu, vitamina C, vitamina E, zinc, vitamina B- impiedica caderea parului.

 

Ceaiuri reglatoare hormonale recomandate a se asocia: Ceai glandular 1 si 2 Favisan– 2 cani din fiecare ceai/zi- 2 luni

 

Tratament homeopat -se poate asocial inca de la inceput tratamentului natural CaliVita-  este foarte eficient in rezolvarea problemei caderii parului. Adresati-va unui medic homeopat. Remediul  se adreseaza pacientului, nu bolii.

 

Fitoterapia-Plante Medicinale- Izvor de sanatate- Ovidiu Bujor. Mircea Alexan- utilizarea trebuie facuta cu rabdare, pe o perioada mai lunga. Plantele respective intaresc radacina firului de par, activeaza circulatia sangelui in regiune, contribuie la regenerarea lui.

 

Radacina de brusture – frictiuni saptamanale cu decoct preparat din 3 linguri la jumatate de litru timp de 30 de minute.

Frunze de mesteacan- spalaturi cu infuzie cu 2-3 linguri la jumatate de litru de apa; se frectioneaza puternic.

Frunze si radacini de urzica- in atara de tonifierea parului, combate si seboreea si matreata- bai cu infuzie din 40-50g la litru.

Caderea parului pe anumite portiuni poate fi cauzata de o micoza- Tinea capitis.

Uleiul de ricin contribuie la vindecarea micozelor.

Uleiul din arbore de ceai este efficient in remiterea micozelor.

Ambele se pot aplica pe par si scalp perioada lunga de timp.

Micozele prospera in medii calde si umede. Stergeti-va bine dupa baie sau dup ace ati transpirat pe vreme calda.

 

Folositi un sampon natural. Puteti folosi Samponul cu Aloe Vera CaliVita. Protejeaza sanatatea parului si scalpului. Aloe vera reda hidratarea naturala a parului si il face mai stralucitor si mai des. Provitamina B5 il mentine hidratat mai mult timp. Contine ingredient cu effect antiinflamator. Este recomandat, in special, parului uscat. Nu irita ochii, putand fi utilizat si la copii. Organi Care– un alt sampon CaliVita– contine aloe vera, ulei de masline, ulei de germeni de grau, lavanda, rozmarin, unt de shea. Curata si protejeaza delicat scalpul. Reda echilibrul parului si poate fi aplicat pe toate tipurile de par.

 

 

 

Ce este Alopecia?

Alopecia reprezintă caderea părului. Căderea părului poate fi cauzată de diferite motive, inclusiv deteriorarea firului de păr sau foliculi. Infecţiile fungice pot cauza, de asemenea, caderea părului.
Există două tipuri principale de alopecie. Când sistemul imunitar al organismului atacă din greşeală foliculii de păr şi provoacă căderea firelor de păr, se numeşte alopecia areata. Părul poate cădea în pâlcuri pe tot pe corpul.

 

Alopecia androgenetică, pe de altă părte, este un fel de pierdere a părului care este moştenită. Părul de pe cap se subţiază şi cade. La bărbaţi, acest lucru se numeşte tip masculin de pierdere a părului, la femei, este numit tip feminin de cădere difuză a părului.
Aproximativ 60 % dintre persoanele cu alopecie androgenică sunt bărbaţi. Pierderea părului cauzată de alopecia androgenetică este permanentă.

 

 

Semnele şi Simptomele Alopeciei

Simptomele de alopecie pot include:

· Modelul masculin de cădere a părului: subţierea sau pierderea completă a părului de la frunte şi partea de sus a capului;

· Modelul feminin de cădere difuză a părului: O subţiere treptată a părului, mai ales pe partea de sus a capului. Zona frontală, de obicei, rămâne intactă.

· Alopecia areata: fire de păr rupte, sau fire de păr îndepărtate cu uşurinţă; una sau mai multe zone rotunde sau ovale de chelie.

 

 

Alopecie cauze:

Vârsta;
Genetică;
Boală;
Unele medicamente, cum ar fi chimioterapia;
Malnutriţia;
Tulburări autoimune, în caz de alopecia areata;
Stresul;
Igiena defectoasa a parului;
Vopsirea sau coafarea parului foarte des.

 

 

Alopecie masuri igienice:

Masuri igienice:

– parul va fii pieptanat si periat zilnic, evitandu-se manevrele brutale;
– parul va fi spalat in mod regulat, la 2 – 7 zile (in functie de gradul de seboree) cu sampon cu gudron:
– capul va fi tinut, in sezonul cald, chiar pe ploaie sau pe vant, in permanenta descoperit;
– evitarea fumatului si a stresului.

Alimente de evitat: grasimi (mai ales animale), conserve, oua, organe, fainoase, cafea, bauturi alcoolice

Cel Mai Bun Tratament Pentru Hemoroizi

Categories: Tags:

 

 

 

 

Cel Mai Bun Tratament Pentru Hemoroizi

 

 

 

 

Hemoroizi Tratament Naturist Recomandat de Doctor Cojocaru Valentina:

Ce sunt hemoroizii?

Hemoroizii sunt vene umflate in partea inferioara a rectului si anusului. Uneori, peretii acestor vase de sange se intind atat de mult, incat venele se umfla si se irita, mai ales in timp ce aveti un scaun.
Hemoroizii sunt una dintre cele mai frecvente cauze ale sangerarii rectale. Sunt rareori periculosi, si de obicei, se vindeca in cateva saptamani. Dar trebuie consultat un medic pentru a ne asigura ca nu este o conditie mai grava. De asemenea el poate elimina hemoroizii care nu se vindeca sau care sunt foarte durerosi.

 

Hemoroizi interni si externi

Hemoroizii interni se afla in interiorul rectului, pe care de obicei nu ii putem vedea sau simti. In general, nu sunt durerosi, pentru ca nu sunt asa de multi nervi in zona respectiva, iar sangerarea poate fi singurul semn al acestora.
Hemoroizii externi se afla sub piele in jurul anusului, unde exista mai multi nervi care simt durerea, si pe care ii simtim si de asemenea pot sangera.
Uneori hemoroizii interni ies in exerior, acest lucru numindu-se prolaps, sau devin mai mari si imping in afara sfincterul anal. Atunci se pot vedea ca umflaturi umede care sunt mai roz decat zona inconjuratoare. Sansele de a avea dureri in timpul scaunului cresc in acest caz. Hemoroizii care sunt in prolaps, de obicei revin la interior pe de la sine. Chiar daca nu se intampla acest lucru, ei pot fi adesea impinsi usor la loc.
Un cheag de sange se poate forma intr-un hemoroid extern, acesta devenind violet sau albastru. Aceasta complicatie se numeste tromboza, si poate sa doara, sa creeze mancarimi si sa sangereze. Cand cheagul se dizolva, este posibil sa ramana un pic de piele care poate fi iritata.

 

Ce cauzeaza hemoroizii?

Unele persoane pot fi mai susceptibile decat altele la hemoroizi, daca alti membri ai familiei, cum ar fi parintii, au avut hemoroizi.
O acumulare de presiune in rectul inferior poate afecta fluxul de sange si poate face ca venele sa se umfle. Acest lucru se poate datora greutatii in plus, obezitatii sau unei sarcini.

 

Sau poate proveni de la:

*Fortarea in timpul scaunului
*Fortarea in timpul unei activitati fizice intense, cum ar fi ridicarea a ceva greu
*Persoanele care stau pe o perioada lunga de timp sunt, de asemenea, mai expuse riscului
*Constipatia, sau diareea prelungita
*Tusea, stranutul si varsaturile pot agrava hemoroizii

 

Cum putem preveni hemoroizii?

Consumul de fibre, pe care le putem obtine de la alimente vegetale- legume, fructe, cereale integrale, nuci, seminte, fasole si leguminoase. De asemenea trebuie sa bem suficienta apa, care ne ajuta sa evitam scaunele dure si constipatia, astfel scazand forta necesara in timpul evacuarii fecalelor. Fructele si legumele, pe langa faptul ca au fibre, contin si apa.
Exercitiile fizice, timp de o jumatate de ora in fiecare zi, este un alt mod de a va mentine sangele si intestinele in miscare. De asemenea nu trebuie sa amanati in cazul in care aveti nevoie sa mergeti la toaleta. Hemoroizii nu provoaca simptome intotdeauna, astfel incat este posibil sa nu realizati ca ii aveti.

 

Cel mai frecvent ati putea:

*Simti disconfort, mancarime sau durere in jurul anusului
*Sange pe hartia igienica sau in toaleta atunci cand mergeti la baie
*Observati umflaturi roz in jurul marginii anusului, acestea avand si culoarea purpurie sau albastra

Cand sa contactati doctorul?

In caz ca aveti orice sangerare rectala, trebuie anuntat doctorul, chiar daca credeti ca este numai de la hemoroizi. Este de asemenea un simptom al polipilor de colon, colita, boala Crohn, diverticulita si cancer colorectal. Fisurile anale pot provoca dureri si sangerari. Doctorul poate sa stabileasca diagnosticul potrivit.
Daca hemoroizii dumneavoastra sunt foarte durerosi sau nu se vindeca dupa ce ati incercat sa va tratati singuri, informati medicul dumneavoastra.

 

Diagnostic si teste:

Este posibil sa aveti nevoie de diferite teste, inclusiv examen fizic, pentru a gasi hemoroizi interni sau pentru a exclude alte conditii care pot provoca sangerari anale. Doctorul poate folosi un anoscop, care este un tub pentru examinarea primilor centimetri din rect.

Un proctoscop functioneaza ca un anoscop, dar va permite doctorului sa examineze mai mult din rect. Sigmoidoscopia examineaza colonul inferior sau sigmoid, iar o colonoscopie examineaza intregul colon. In ambele se utilizeaza un tub de vizualizare flexibil, luminat care se introduce in rect.
O radiografie cu bariu poate de asemenea sa arate conturul intregului interior al colonului. La inceput se face o clisma cu bariu, apoi doctorul va folosi raze X pentru tractul gastrointestinal inferior.

Hemoroizi Tratament

Categories: Tags:

 

 

 

 

Hemoroizi Tratament

 

 

 

Hemoroizi Tratament Naturist Recomandat de Doctor Cojocaru Valentina:

 

Hemoroizi: cauze, tratamente si prevenire:

Hemoroizii sunt vene umflate in partea inferioara a anusului si rectului. Cand peretii acestor vase sunt intinsi, devin iritati.

Desi hemoroizii pot fi neplacuti si durerosi, ei sunt usor de tratat si sunt usor de prevenit. Pe masura ce hemorizii se dezvolta de-a lungul timpului, medicii sugereaza tratamentul imediat.

Femeile sunt mai predispuse la hemoroizi in timpul sarcinii. Probabilitatea aparitiei hemoroizilor creste odata cu imbatranirea unei persoane. Hemoroizii apar atunci cand venele din jurul anusului sunt  dilatate, uneori fiind necesare medicamente si interventii chirurgicale in tratamentul hemoroizilor.

 

Cauzele aparitiei hemoroizilor

Hemoroizii pot aparea din urmatoarele motive:

Sarcina – acestia apar mai frecvent la femeile gravide, pe masura ce uterul se largeste, presand venele din colon, si provocand umflarea acestora.

Imbatranirea – hemoroizii sunt mai frecventi la persoanele cu varsta cuprinsa intre 45-65 de ani. Acest lucru nu inseamna ca nu pot aparea si la tineri si copii.
Diareea– mai ales cea cronica.

Constipatia cronica – efortul de a evacua fecalele pune o presiune suplimentara asupra peretilor vaselor de sange.

Statul pentru perioade lungi – in special pe toaleta.

Ridicarea de obiecte grele in mod repetat.

Sexul anal – poate provoca hemoroizi sau agravarea celor existenti.

Obezitatea – adesea legata de alimentatie, cum ar fi nerespectarea unei diete bogate in fibre.

Genetica – unii oameni mostenesc genetic tendinta de a dezvolta hemoroizi.

Hemoroizi simptome comune:

Simptomele hemoroizilor includ adesea:

*Sangerare fara durere- pacientul poate observa sange pe hartia igienica sau in vasul toaletei;
*Mancarime- sau iritatie in regiunea anala;
*Umflaturi- proeminente in regiunea anala;
*Fecale care se pot scurge neintentionat;

Simptomele pot fi neplacute sau alarmante, dar de obicei nu sunt un motiv de ingrijorare.

Tipuri de hemoroizi

Hemoroizii pot fi interni, sau externi. Hemoroizii interni sunt situati adanc in interiorul rectului si nu sunt vizibili in exterior. In mod normal, acestia sunt nedurerosi. Adesea primul semn al hemoroizilor interni este sangerarea rectala. Fortarea in timpul scaunului poate impinge un hemoroid intern, astfel incat acesta sa iasa din anus, acest lucru numindu-se hemoroid proeminent, sau prolaps, si poate fi dureros.
Hemoroizii externi sunt sub piele in jurul anusului si prin urmare, sunt vizibili. Deoarece exista nervi mai sensibili in aceasta parte a corpului, ei sunt in mod normal, mai durerosi. Fortarea in timpul unui scaun poate provoca sangerarea acestora.

Hemoroizi diagnostic:

Orice persoana care sufera de simptomele prezentate mai sus trebuie sa contacteze un medic. Retineti ca alte lucruri, inclusiv cancerul colorectal si anal pot provoca sangerari rectale. Ar putea fi o greseala sa presupunem ca sangerarea anala este pur si simplu rezultatul hemoroizilor, si din acest motiv sa nu consultam un doctor.

 

Un medic poate efectua un examen fizic si poate efectua teste pentru a determina daca hemoroizii sunt sau nu prezenti. Aceste teste pot include un examen digital rectal- o inspectie manuala efectuata de medic folosind un deget lubrifiat si manusi.
Daca simptomele includ cantitati semnificative de sangerare, ameteli si o senzatie de lesin, persoana trebuie sa solicite imediat asistenta.

Diaree Acuta Tratament Naturist

Categories: Tags:

 

 

 

 

Diaree Acuta Tratament Naturist

 

 

 

 

Diaree Acuta Tratament Naturist Recomandat de Doctor Cojocaru Valentina:

Diareea exploziva sau diareea severa este o forma mai grava a diareei. Contractiile din tesutul intestinal care ajuta la tranzitul intestinal devin mai puternice. Adesea cantitati mari de gaze insotesc diareea exploziva, crescand intensitatea eliminarii scaunului.

 
Diareea este definita ca scaune cu o consistenta mai lichida, sau o crestere a numarului de scaune. Organizatia mondiala a sanatatii defineste diareea ca trei sau mai multe scaune moi sau lichide pe zi.

 
Aproximativ 75% din scaun este alcatuit din apa. Celelalte 25% reprezinta o combinatie de:

*carbohidrati nedigerati
*fibra
*proteina
*grasimi
*mucus
*secretii intestinale;

 
Pe masura ce fecalele se deplaseaza prin sistemul digestiv, fluidele si electrolitii sunt adaugati la continutul lor. In mod normal, intestinul gros absoarbe excesul de lichid. Cand aveti diaree, totusi, digestia se accelereaza. Ori intestinul gros nu este capabil sa absoarba fluidele si electrolitii sau acestia sunt produsi in cantitate mai mare decat in mod obisnuit in timpul digestiei.

Desi variaza foarte mult de la persoana la persoana, majoritatea adultilor au un scaun de la trei ori pe zi pana la de trei ori pe saptamana.

 

Ce cauzeaza diareea acuta?

Diareea este un simptom in sine care apare cu o serie de conditii. Cele mai frecvente cauze ale diareei acute includ:

*Infectii bacteriene si virale – Bacteriile care produc infectii producatoare de diaree includ salmonela si E. coli. Alimentele contaminate si fluidele sunt surse comune de infectii bacteriene. Rotavirusul, norovirusul si alte tipuri de gastroenterita virale, denumite in mod obisnuit „gripa de stomac”, sunt printre virusii care pot provoca diaree exploziva. Oricine poate contacta acesti virusi, dar sunt mai frecventi printre copii de varsta scolara si sunt comune in spitale, case de ingrijire medicala si pe nave de croaziera.

*Infectii parazitare – Paraziti precum Giardia Lamblia si Cryptosporidium pot provoca diaree severa, in special la persoanele cu sisteme imunitare slabite. Ca si in cazul cauzelor virale si bacteriene, acesti paraziti sunt raspanditi atunci cand exista contact direct sau indirect intre fecale si gura. Acesti paraziti se regasesc in apa potabila contaminata, in ape de agrement si in alimente. Centrele de zi, unde ingrijitorii nu isi pot spala mainile suficient de bine dupa schimbarea scutecelor, sunt deosebit de vulnerabile la focare.

*Boli ale intestinului – Diareea este o problema obisnuita pentru persoanele care au o boala intestinala inflamatorie, boala Crohn, colita ulcerativa sau boala celiaca.

*Medicamente – Multe medicamente pot provoca diaree. Antibioticele, anumite medicamente utilizate pentru tratamentul arsurilor la stomac si refluxul de acid, medicamentele pentru chimioterapie sunt adesea cauze ale diareei.

*Alergii sau intoleranta alimentara – Diareea apare adesea cand sunteti alergic la anumite alimente sau aveti intoleranta la acestea, cum ar fi lactoza gasita in produse lactate.

 

Complicatii ale diareei acute

Diareea exploziva este adesea de scurta durata. Dar exista complicatii care necesita ingrijiri medicale, iar acestea includ:

*Deshidratare – Pierderea fluidelor prin diaree poate cauza deshidratarea. Aceasta este o preocupare deosebita la sugari si copii, la adultii in varsta si la persoanele cu sisteme imunitare compromise. Un sugar poate deveni grav deshidratat in 24 de ore.

*Diaree cronica – Daca aveti diaree mai mult de patru saptamani, este considerata cronica. Doctorul va recomanda testarea pentru a determina cauza afectiunii astfel incat sa poata fi tratata.

*Sindromul uremic hemolitic – Acesta este o complicatie rara a infectiilor cu E.coli. Acesta apare cel mai frecvent la copii, desi adultii, in special cei in varsta, pot sa-l contacteze. Sindromul uremic hemolitic poate provoca insuficienta renala care poate pune viata in pericol daca nu este tratata prompt. Cu tratament, majoritatea oamenilor se recupereaza pe deplin de la afectiune. Simptomele includ: diaree severa, scaune care pot contine sange, febra, durere abdominala, varsaturi, scaderea urinarii, echimoze.

Cine este expus riscului de a avea diaree acuta?

Diareea este comuna. Unii oameni sunt insa expusi unui risc mai ridicat de contactare a acesteia si includ:

*Copii si adulti care sunt expusi la fecale, in special cei care sunt implicati in schimbarea scutecelor.
*Persoanele care calatoresc in tarile in curs de dezvoltare, in special in regiunile tropicale.
*Persoanele care iau anumite medicamente, inclusiv antibiotice si medicamente utilizate pentru tratarea arsurilor de stomac.
*Persoanele care sufera de o boala intestinala

Diareea trece in mod normal dupa cateva zile, dar in cazul in care dureaza mai mult de doua zile sau 24 de ore la copii, si apar semne de deshidratare, inclusiv sete excesiva, gura uscata, urinare redusa, ameteli, sange sau puroi in scaun, sau scaun de culoare neagra, o febra mai mare de 38,6 la adulti sau de 38 la copii, dureri abdominale sau rectale severe, trebuie consultat de urgenta un doctor.

Alcoolismul Tratament

Categories: Tags:

 

 

Alcoolismul Tratament

 

 

 

 

Alcoolismul Tratament Naturist Recomandat de Dr. Cojocaru Valentina:

Liquid C + Bioflavonoids with Rose Hips2,5 ml/zi ( o jumatate de lingurita)- inainte de masa cu 30 de minute – pentru o protectie antioxidanta puternica, cresterea imunitatii, reducerea infectiilor ce apar fercvent in consumul de alcool.

Resveratrol PLUS1 capsula/zi- inainte de masa cu 30 minute sau la doua ore dupa masa– protective impotriva efectelor nocive aleradicalilor liberi, controleaza actiunea toxica a alcoolului asupra celulelor organismului, benefic in intoxicatiile alcoolice.

Ocean 212 linguri o data/zi- inainte de masa cu 30 de minute– contine mai mult de 200 de substante biologic active benefice pentru organism ( 8 tipuri de alge marine, plante,vitamine, antioxidanti, aproximativ 60 de substante minerale, circa 24 aminoacizi si enzyme). Reprezinta un excellent detoxifiant, sprijina functia ficatului si pancreasului, vitalizeaza si energizeaza organismul aflat in sevraj.

Rhodiolin3 caps/zi- dimineata, pranz, seara, inainte de masa – sprijina organismul impotriva sevrajului, induce stare de calm si relaxare, impiedica recidivele. Nu determina dependenta, se poate utiliza pentru mult timp.

Aplicati tratamentul 1-2 luni sau pana la remiterea simtomelor si verificare prin analize de sange si ecografie abdominala sau aparat de biorezonanta.

BioHARMONEX – ESTE UN APARAT DE BIOREONANTA CONCEPUT SPECIAL PENTRU UZUL LA DOMICILIU. Opereaza conform principiilor biofizicii, mai exact ale biorezonantei, si anume fiecare celula vie din corpul uman are un camp electromagnetic propriu. Acest camp electromagnetic reprezinta una din modalitatile de comunicare dintre cellule, prin carese initiaza si controleaza diferitele procese din organism. BioHarmonex genereaza un camp electromagnetic extern, care poate sprijini procesele natural ale corpului. Poate fi folosit pe programul reincarcare mentala pentru o relaxare adecvata, limfatic- pentru detoxifiere, durere- pentru o stare generala de bine in orice circumstante, relaxare- pentru reincarcare, nervi, vedere, detoxifiere, circulatie, respirator- pentru cei cu functie respiratorie modificata, probleme pulmonare, ficat/pancreas- sprijina aceste doua organe, meridian- armonizeaza activitatea meridianelor de acupunctura, bioritm- pentru un bioritm armonios.

 

 

1. Ce este alcoolismul?

2. Factori de risc pentru alcoolism

3. Prevenirea Alcoolismului

4. Tratament Naturist Alcoolism

1. Ce este Alcoolismul?

Alcoolismul este o boală cronică, de multe ori progresivă. O persoană cu alcoolism tânjeşte de obicei după alcool şi băuturi alcoolice, în ciuda problemelor repetate legate de alcool, cum ar fi conducerea repetata în stare de ebrietate, pierderea locului de muncă, sau probleme in relaţionare.Alcoolismul implică o dependenţă fizică de alcool, dar alţi factori includ influenţe genetice, psihologice şi culturale.

 

Alcoolismul este caracterizat prin pofta de alcool şi prin incapacitatea de a va opri din băut. Este însoţit de o dependenţă fizică (ceea ce înseamnă că persoana prezintă simptome de sevraj atunci când nu bea) si o toleranţă crescută pentru alcool (adică persoana trebuie sa bea cantităţi mai mari să se simtă „bine”). Înainte de începerea recuperării, majoritatea alcoolicilor vor nega că au o problemă. Oamenii care fac abuz de alcool, dar nu sunt dependenţi de acesta pot avea simptome similare, dar ei nu simt aceeaşi poftă de a bea şi de obicei nu prezintă simptome de sevraj.

 

2. Semnele si simptomele Alcoolismului:

Simptomele alcoolismului includ:

  • Consumul solitar sau ascuns de alcool; ·
  • Pofta de alcool; ·
  • Incapacitate de a controla cantitatea consumată;
  • Pierderi de memorie (uitarea unor evenimente sau conversaţii);
  • Iritabilitate atunci când nu poate avea o băutură la timp regulat; ·
  • Probleme juridice; ·
  • Dificultate în susţinerea unei relaţii sau a unui loc de muncă; ·
  • Stari de anxietate; ·
  • O creştere continua a consumului de alcool; ·
  • Boali de ficat.

 

3. Factori de risc pentru Alcoolism:

Dacă aveţi un istoric familial de abuz de alcool, aveţi mai multe şanse de a dezvolta afecţiunea faţă de cineva fără un istoric familial.

 

Alţi factori care pot creste riscul includ:

  • Aţi avut 2 sau mai multe evenimente neplăcute în timpul copilăriei;
  • Aţi început să beţi mai timpuriu, pe la vârsta de 16 ani sau mai devreme;
  • Consumaţi mai mult de 1 – 2 pahare pe zi;
  • Fumatul (în special în adolescenţă);
  • Vă aflaţi sub stres intens;
  • Aveţi o tulburare psihiatrică preexistentă (cum ar fi depresia sau anxietatea);
  • La bărbaţi procentul de alcoolism este mai mare decât la femei;
  • Familii destrămate.

4. Diagnosticul Alcoolismului

Dacă aveţi simptome asociate cu alcoolismul, ar trebui să va puneti cateva intrebari. Dacă bănuiţi că un prieten sau iubitul manifestă alcoolism, trebuie să ştiţi că majoritatea alcoolicilor neagă că au o problemă şi de obicei este puţin probabil să caute un tratament de la sine. Dumneavoastră şi alţi prieteni şi membri ai familiei aţi putea fi nevoiţi să-l convingeţi să caute ajutor.
Întrebările pe care se pot pune unui subiect:

· V-aţi gândit vreodată că este nevoie să mai reduceţi din cantitatea de alcool consumată ?
· Aţi fost  deranjat vreodată de soţ, un prieten sau coleg care v-a cerut să beţi mai puţin ?
· Vă simţiţi vreodată vinovat pentru cantitatea pe care o beţi ?
· Aţi băut vreodată dimineaţa devreme sau a doua zi pentru a calma o mahmureală, pentru a începe ziua, sau a scăpa de ameţeli ?
Testele de sânge, în general, nu sunt utile, deoarece acestea arată doar consumul recent de alcool. Medicul poate solicita teste ale funcţiei hepatice pentru a vedea dacă au existat leziuni ale ficatului provocate de alcool.

5. Îngrijirea Preventiva a Alcoolismului

Dacă beţi, faceţi acest lucru doar moderat – nu mai mult de 2 pahare pe zi, dacă sunteţi bărbat şi nu mai mult de 1 pahar pe zi, dacă sunteţi femeie.

Intervenţia timpurie este importantă, mai ales la adolescenţi.
Pentru a preveni consumul precoce, luaţi în considerare următoarele:
· Fiţi implicaţi si interesaţi în viaţa adolescentului dumneavoastră;
· Discutaţi deschis cu copii dumneavoastră, în special cu pre-adolescenţii şi adolescenţii, despre răspândirea pe scară largă şi pericolele consumului de alcool şi droguri;
· Au reguli clare, non-negociabile cu privire la nefolosirea alcoolului şi drogurilor;
· Comportaţi-vă ca un model – nu beţi excesiv, nu utilizaţi alte droguri sau ţigări;
· Îndemnaţi-vă ferm copii să nu fumeze;
· Încurajaţi-vă copii să fie activi în sport, muzică, arte, sau alte activităţi;
· Fiţi la curent în permanenţă cu locul în care se află copii sau adolescenţii dumneavoastră si asiguraţi-vă că sunt întotdeauna supravegheaţi de un adult;
· Monitorizaţi-vă adolescentul cu privire la comportamentul agresiv, sentimente de furie sau depresie, precum şi rezultate şcolare slabe. Dacă oricare dintre aceste comportamente se dezvoltă, aflaţi dacă alcoolul poate fi un motiv;
· Nu beţi si niciodată la volan şi nu  permiteţi adolescentului dumneavoastră să fie condus cu maşina de către o persoană care a băut.
Abordarea Tratamentului:
Primul pas si cel mai important în tratamentul pentru alcoolism este recunoaşterea faptului că aveţi o problemă. Adesea, membrii familiei si prietenii apropiaţi pot grăbi tratamentul pentru persoana cu dependenţă.

Tratament si recuperarea în curs de desfăşurare trebuie să se adreseze atât dependenţei fizice cât şi psihice şi poate include tratamentul spitalizat sau tratament la domiciliu. Într-un program de spitalizare sau rezidenţial, în general, persoana stă într-un spital sau centru timp de 28 de zile, urmând mai întâi detoxifierea (de obicei 4 – 7 zile) şi terapia individuală şi de grup, punând accent pe abstinenţă. Discutaţi cu medicul despre ceea ce este mai bine pentru dumneavoastră sau persoana iubită.

6. Stilul de viaţă in cazurile de alcoolism:

  • Părticipă la organizatiile care va ajuta sa va lasati de alcool;
  • Membrii familiei trebuie sa fie alaturi de cei care sufera de alcoolism pentru a trece mai usor pentru aceasta problema;
  • Exersaţi în mod regulat pentru a ajuta la reducerea tentaţiei.

 

7. Tratament Naturist Alcoolism

Consumul permanent de bauturi alcoolice, cunoscut si sub numele de alcoolism, este o suferinta destul de anevoios de tratat, chiar de catre specialisti.

Intoxicatia cu alcool poate fi acuta sau cronica.
In intoxicatia acuta, datorita consumului recent de alcool in cantitate mare, apar tulburari ca: veselie exagerata, apoi tristete si somn agitat. La trezire, alcoolicul nu se simte bine, având cefalee, greturi, etc. In timpul crizei se pot produce tulburari de constiinta si de memorie, uneori insotite de acte anormale de care alcoolicii nu-si mai aduc aminte la trezire.

Intoxicatia cronica poate fi urmata de tulburari somatice, neurologice si psihice, precum: ciroza, gastrita, polinevrita, boli de rinichi.

Boala Addison Tratament Naturist

Categories: Tags:

 

 

 

 

Boala Addison Tratament Naturist

 

 

 

Boala Addison Tratament Naturist Recomandat de Doctor Cojocaru Valentina:

 

Ce este boala Addison?

Boala Addison este o tulburare endocrină sau hormonală care apare la toate grupele de vârstă şi afectează atât bărbaţii, cât şi femeile. Boala se caracterizează prin pierdere în greutate, slăbiciune musculară, oboseală, scăderea tensiunii arteriale și, uneori, închiderea pielii la culoare, atât pe partea expusă, cât şi pe partea neexpusă a corpului.

 

Cum apare boala Addison?

Boala Addison apare atunci când glandele suprarenale nu produc o cantitate suficientă de cortizol şi, în unele cazuri, aldosteron. Boala se numeşte şi insuficiență suprarenală.

 

 

Ce este cortizolul?

Cortizolul este produs în mod normal de glandele suprarenale, situate deasupra rinichilor. El aparține unei clase de hormoni numiţi glucocorticoizi, care afectează aproape fiecare organ și ţesut din organism. Oamenii de știință cred că cortizolul are sute de efecte în organism. Cea mai importantă funcţie a cortizolului este de a ajuta organismul să facă faţă stresului.

 

Printre alte sarcini vitale, cortizolul:

•  ajută la menţinerea tensiunii arteriale şi a funcţiei cardiace;
•  ajută la încetinirea inflamaţiilor;
•  ajută la echilibrarea efectelor insulinei în descompunerea zaharului pentru energie;
•  ajută la reglarea metabolismului proteinelor, carbohidraţilor şi grăsimilor;
•  ajută la menținerea unei excitări adecvate și oferă un sentiment de fericire;

 

 

Cum este reglat nivelul de cortizol?

Deoarece cortizolul este atât de vital pentru sănătate, cantitatea de cortizol produsă de glandele suprarenale este foarte echilibrată. Ca mulţi alţi hormoni, cortizolul este reglat de către hipotalamus şi glanda pituitară, un organ de dimensiunea unei boabe de fasole situat la baza creierului. Prima dată, hipotalamusul trimite „hormoni de eliberare” la glanda pituitară. Pituitara răspunde prin secreţia de hormoni care reglează creşterea, hormonii tiroidieni, funcția suprarenală și hormonii sexuali, precum estrogenul şi testosteronul. Una dintre principalele funcții ale glandei pituitare este de a secreta ACTH (adrenocorticotropina), un hormon care stimulează glandele suprarenale. Când glandele suprarenale primesc semnalul glandei pituitare sub formă de ACTH, acestea răspund prin producerea de cortizol. Încheind ciclul, cortizolul semnalează apoi glanda pituitară să reducă secreţia de ACTH.

 

 

Ce este aldosteronul?

Aldosteronul aparține unei clase de hormoni numiţi mineralocorticoizi, care sunt produşi tot de glandele suprarenale. Acesta ajută la menținerea tensiunii arteriale și a echilibrului de apă şi sare din organism prin faptul că ajută rinichii să reţină sodiu și să elimine potasiu. Atunci când producția de aldosteron scade prea mult, rinichii nu sunt capabili regleze echilibrul de apă şi sare, cauzând scăderea tensiunii arteriale.

 

 

Ce cauzează boala Addison?

Imposibilitatea de a produce niveluri adecvate de cortizol poate apărea din diferite motive. Problema poate fi cauzată de o tulburare a glandelor suprarenale (insuficienţă suprarenală primară) sau de o secreţie inadecvată de ACTH de către glanda pituitară (insuficienţă suprarenală secundară).

 

 

Insuficienţa suprarenală primară:

Boala Addison afectează aproximativ 1 din 100.000 de oameni. Cele mai multe cazuri sunt cauzate de distrugerea treptată a cortexului suprarenal (stratul exterior al glandelor suprarenale) de către propriul sistem imunitar al organismului. Aproximativ 70% din cazurile de boală Addison sunt cauzate de boli autoimune, în care sistemul imunitar produce anticorpi care atacă ţesuturile organismului sau organele, şi le distruge încet. Insuficienţa suprarenală apare atunci când cel puțin 90% din cortexul suprarenal este distrus. Ca urmare, atât hormonii glucocorticoizi (cortizolul), cât şi hormonii mineralocorticoizi (aldosteronul) lipsesc. Uneori, doar glanda suprarenală este afectată, ca în cazul insuficienței suprarenale idiopatice; alteori, alte glande sunt afectate, ca în cazul sindromului deficienţei de poliendocrine.

 

 

Sindromului deficienţei de poliendocrine:

Sindromului deficienţei de poliendocrine este clasificat în două forme distincte, numite tipul I și tipul II.

Tipul I apare la copii, iar insuficienţa suprarenală poate fi însoțită de:

•  glandele paratiroide cu o activitate redusă
•  dezvoltare sexuală lentă
•  anemia pernicioasa
•  infecții cronice cu candidă
•  hepatită cronică activă
•  căderea părului (în cazuri foarte rare)

 
Tipul II, adesea numit sindromul Schmidt, afectează de obicei adulții tineri. Caracteristicile tipului II pot include:

•  glande tiroidiene cu o activitate redusă
•  dezvoltare sexuală lentă
•  diabet zaharat
•  vitiligo
•  pierderea pigmentării pielii
Oamenii de știință cred că sindromului deficienţei de poliendocrine este moștenit, deoarece mai mult de un membru al familiei tinde să aibă una sau mai multe deficiențe ale sistemului endocrin.

 

 

Tuberculoza:

Tuberculoză (TBC), o infecţie care poate distruge glandele suprarenale, este cauza a aproximativ 20% din cazurile de insuficiență suprarenală primară din țările dezvoltate. Când insuficiența suprarenală a fost identificat pentru prima dată de dr. Thomas Addison în 1849, tuberculoza a fost găsită la autopsie în 70-90% din cazuri. Deoarece tratamentul pentru tuberculoză s-a îmbunătăţit, incidența de insuficiență suprarenală cauzată de tuberculoză a scăzut foarte mult.

 

 

Alte cauze:

Cauzele mai puţin frecvente ale insuficienței suprarenale primare sunt:
•  infecții cronice, în principal infecții fungice
•  celulele canceroase care se răspândesc din alte părți ale corpului la glandele suprarenale
•  amiloidoza
•  îndepărtarea chirurgicală a glandelor suprarenale;

 

 

Insuficienţa suprarenală secundară

Această formă de insuficiență suprarenală este mult mai frecventă decât insuficienţa suprarenală primară şi poate fi datorată unei lipse de ACTH. Fără ACTH care să stimuleze glandele suprarenale, producţia de cortizol a glandelor suprarenale scade, dar nu şi producţia de aldosteron. O formă temporară de insuficiență suprarenală secundară poate apărea atunci când o persoană care a primit un hormon glucocorticoid, cum ar fi prednisonul, pentru o perioadă lungă de timp, oprește brusc administrarea hormonului.

 

Hormonii glucocorticoizi, care sunt folosiţi adesea pentru a trata boli inflamatorii (artrita reumatoidă, astmul sau colita ulcerativă), blochează eliberarea de ACTH şi a hormonului care produce corticotropina (CRH). În mod normal, CRH îi spune glandei pituitare să elibereze ACTH. Dacă nivelurile de CRH scad, glanda pituitară nu este stimulată să elibereze ACTH, iar glandele suprarenale nu reușesc să secrete niveluri suficiente de cortizol.
O altă cauză a insuficienței suprarenale secundare este îndepărtarea chirurgicală a bolii Cushing. În acest caz, sursa de ACTH este brusc îndepărtată și trebuie să luaţi înlocuitori hormonali până la revenirea producţiei normale de ACTH şi cortizol.
Deşi este o cauză rară, insuficienţa suprarenală poate apărea şi când glanda pituitară scade în dimensiuni sau nu mai produce ACTH.

 

Aceste evenimente pot rezulta din:
•  tumori sau infecții
•  pierderea fluxului sanguin la glanda pituitară
•  radiaţii folosite în tratamentul tumorilor hipofizare
•  îndepărtarea chirurgicală a unor părți din hipotalamus
•  îndepărtarea chirurgicală a glandei pituitare

 

 

Care sunt semnele şi simptomele bolii Addison?

Simptomele insuficienței suprarenale apar, de obicei, treptat. Caracteristicile bolii sunt:
•  oboseala cronică
•  slăbiciune musculară
•  pierderea poftei de mâncare
•  scădere în greutate

 
În aproximativ 50% din cazuri se va observa:
•  greață
•  vărsături
•  diaree

 
Alte simptome includ:

•  tensiune arterială scăzută, care scade şi mai mult când staţi în picioare, cauzând amețeli sau leșin;
•  modificări ale pielii în cazul bolii Addison, cu zone de hiperpigmentare sau întunecare a pielii, care acoperă părțile expuse și neexpuse ale corpului. Această întunecare a pielii este mai vizibilă pe cicatrici, pe pliurile cutanate, pe buze, pe mucoase şi pe punctele de presiune, cum ar fi coatele, genunchii şi degetele de la picioare.
Boala Addison poate provoca iritabilitate şi depresie.
Din cauza pierderii de sare, creşterea apetitului pentru mâncăruri sărate este normală.
Hipoglicemia, sau un nivel scăzut de glicemie în sânge, este mai severă la copii decât la adulți.
La femei, ciclul menstrual poate deveni neregulat sau se poate opri.

 
Deoarece simptomele progresează încet, acestea sunt, de obicei, ignorate până când un eveniment stresant, cum ar fi o boală sau un accident, le înrăutăţeşte. Acest lucru se numește o criză addisoniană sau insuficiență suprarenală acută. În cele mai multe cazuri, simptomele sunt suficient de severe pentru ca pacienții să solicite tratament medical înainte de a se produce o criză. Cu toate acestea, la aproximativ 25% dintre pacienţi, simptomele apar prima dată în timpul unei crize addisoniene.

 
Simptomele unei crize addisoniene includ:

•  durere bruscă în partea inferioară a spatelui, durere de stomac sau de picioare
•  vărsături și diaree severă
•  deshidratare
•  tensiune arterială scăzută
•  pierderea cunoştinţei
Lăsată netratata, o criză addisoniană pot fi fatală.

 

 

Cum este diagnosticată boala Addison?

În stadiile incipiente, insuficienţa suprarenală poate fi dificil de diagnosticat. O revizuire a istoricului medical al unui pacient pe baza simptomelor (în special petele întunecate de pe piele) va determina medicul să suspecteze prezenta bolii Addison.
Boala Addison se diagnostichează prin teste de laborator. Scopul acestor teste este de a determina dacă nivelurile de cortizol sunt insuficiente și apoi pentru a stabili cauza. Radiografia glandelor suprarenale şi pituitare ajută la stabilirea cauzei.

 

Testul de stimulare ACTH

Acest test este cel mai specific test pentru diagnosticarea bolii Addison. În acest test, cortizolul din sânge şi/sau cortizolul din urină sunt măsurate înainte și după injectarea unei forme sintetice de ACTH. În testul ACTH, măsurarea cortizolului din sânge se repetă la 30 – 60 de minute după o injecție intravenoasă cu ACTH. Răspunsul normal după o injecție cu ACTH este o creştere a nivelului de cortizol din sânge și urină.

 

 

Testul de stimulare CRH

Atunci când răspunsul la testul ACTH este anormal, este necesar un test de stimulare CRH pentru a determina cauza insuficienței suprarenale. În acest test, se injectează CRH sintetic, iar cortizolul din sânge este măsurat înainte de injectare și la 30, 60, 90 și 120 de minute după injectare. Pacienții cu insuficiență suprarenală primară au un nivel mare de ACTH, dar nu produc cortizol. Pacienții cu insuficiență suprarenală secundară au deficienţă de cortizol, dar reacţiile ACTH sunt întârziate sau absente. Absenţa reacţiilor ACTH arată că glandele pituitare sunt cauza, iar o reacţie ACTH întârziată indică faptul că hipotalamusul este cauza.

Acufene Tratament Naturist

Categories: Tags:

 

 

 

 

Acufene Tratament Naturist

 

 

 

Acufene Tratament Naturist Recomandat de Doctor Cojocaru Valentina:

Circumstanţele ţiuitului în urechi:

· Ţiuitul este zgomotul anormal din ureche
· Acufeneea poate apărea în oricare dintre cele patru secţiuni ale urechii: urechea externă, urechea medie, urechea internă şi creier;
· Persistenţa inexplicabilă a ţiuitului este evaluată cu un test de auz (audiogramă);
· Pot fi luate măsuri pentru a diminua intensitatea ţiuitului.

Ce este şi care sunt simptomele ţiuitului?

Ţiuitul este un cloncănit, şuierat sau alt tip de zgomot care pare să provină din ureche sau cap. În multe cazuri, aceasta nu este o problemă gravă, ci mai degrabă o pacoste care în cele din urmă se rezolvă. Cu toate acestea, rar, ţiuitul poate reprezenta o stare gravă de sănătate.
Acesta nu reprezintă o singură boală, ci un simptom al unei afecţiuni de bază. Aproape 36 de milioane de americani suferă de această tulburare. În aproape toate cazurile, numai pacientul poate auzi zgomotul.

Care sunt cauzele ţiuitului?

Ţiuitul poate apărea în oricare dintre următoarele zone: urechea externă, urechea medie, urechea internă sau ca urmare a unor anomalii la nivelul creierului. Un anumit ţiuit sau zgomot în cap este normal. Dacă cineva se duce într-o cabină de probă de sunet, iar zgomotul normal din afară este diminuat, devine conştient de aceste sunete normale. De obicei, noi nu suntem conştienţi de aceste sunete normale ale corpului, deoarece zgomotul exterior le maschează. Orice, precum ceara din ureche, sau un corp străin în urechea externă, care blochează aceste sunete de fundal va determina să fim mai conştienţi de sunetele noastre proprii din cap. Fluidul, infecţia sau boala oaselor urechii medii sau toba urechii (membrana timpanică) pot provoca, de asemenea, ţiuit.

Una dintre cele mai frecvente cauze de ţiuit este de deteriorare a capetelor microscopice ale nervului auditiv din urechea internă. Înaintarea în vârstă este, în general, însoţită de o anumită deteriorare a nervului auditiv şi, prin urmare, ţiuit cronic.

În prezent, expunerea la zgomot puternic este o cauză foarte frecventă de ţiuit şi de multe ori afectează totodată şi auzul. Din păcate, mulţi oameni sunt indiferenţi cu privire la efectele nocive ale zgomotului excesiv de tare, arme de foc şi muzică de mare intensitate.

Unele medicamente (de exemplu, aspirina) şi alte boli ale urechii interne (sindromul Meniere) pot provoca ţiuit. În situaţii foarte rare, ţiuitul poate fi un simptom al unor astfel de probleme grave, precum un anevrism cerebral sau o tumoare pe creier (tumoare acustică).

Cum este evaluat ţiuitul?

Un istoric medical, examenul fizic, precum şi o serie de teste speciale, pot ajuta la determinarea cu precizie de unde provine ţiuitul. Este util pentru medic să ştie dacă ţiuitul este constant, intermitent sau pulsator (sincron cu bătăile inimii, denumit ţiuit pulsatil), sau este asociat cu pierderea auzului sau pierderea echilibrului (vertij). Toţi pacienţii cu ţiuit inexplicabil au nevoie de un test de auz (audiogramă). Modele de pierdere a auzului pot conduce medicul determinarea diagnosticului.
Alte teste, cum ar fi răspunsul stem auditiv al creierului (ABR), un test computerizat al nervilor auditivi şi căilor cerebrale, tomografie computerizată (CT) sau, imagistică prin rezonanţă magnetică (RMN) pot fi necesare pentru a exclude o tumoră care apare pe nervul auzului sau echilibrului. Aceste tumori sunt rare, dar ele pot provoca ţiuit.

Care sunt remediile calmării ţiuitului?

Unele remedii frecvente şi simple, cum ar fi următoarele pot fi benefice pentru unele persoane.
· Reducerea sau evitarea cafeinei şi aportului de sare şi renunţarea la fumat poate ajuta la ameliorarea simptomelor ţiuitului;
· La unii pacienţi cu ţiuit s-a observat că aveau niveluri mai mici de zinc şi pot beneficia de suplimente cu zinc;
· Un studiu a arătat că melatonina poate ajuta suferinzii de ţiuit, în special a celor cu tulburări de somn din cauza ţiuitului.
· Există unele terapii comportamentale şi cognitive care au avut succes în tratarea ţiuitului. Căutarea unui program multidisciplinar la un centru de ţiuit poate îmbunătăţi şansele de reuşită ale tratamentului. Tipurile de terapii includ terapia de reciclare a ţiuitului, mascarea, precum şi terapia comportamentală.

Poate fi prevenit ţiuitul?

Nu introduceţi obiecte în ureche, cum ar fi tampoane de bumbac (Q-filtre) pentru a curăţa urechea. Acest lucru poate duce la o impactare a cerii pe timpan, ceea ce poate provoca ţiuit. Luaţi medicamente anti hipertensive şi alte medicamente prescrise aşa cum sunt indicate de către medic.

Conform Asociaţiei Americane de Acufenee, există mai multe lucruri pe care le puteţi face pentru a vă proteja de zgomotul excesiv asociat ţiuitului:

· Protejaţi-vă auzul la locul de muncă. Locul dumneavoastră de muncă ar trebui să urmeze reglementările Administraţiei Securităţii Ocupaţionale & Sănătăţii (OSHA). Purtaţi dopuri de urechi sau căşti şi urmaţi regulile de protecţie a auzului stabilite de către angajator;

· Atunci când vă aflaţi în preajma oricărui zgomot care vă deranjează la urechi (un concert, eveniment sportiv, vânătoare), purtaţi protecţie auditivă sau reduceţi nivelul de zgomot;

· Chiar şi zgomotele de zi cu zi, cum ar fi suflul de uscare a parului sau folosirea unei maşini de tuns iarba, pot necesita protecţie. Ţineţi dopurile pentru urechi sau căştile la îndemână pentru aceste activităţi.

Se poate face ceva pentru a diminua intensitatea ţiuitului?

Este important să realizăm că sistemul auditiv este unul dintre mecanismele cele mai delicate şi sensibile din organism. Din moment ce este o parte a sistemului nervos general, este sensibil, într-o oarecare măsură, la orice afectează starea generală de sănătate a individului (atât fizică, cât şi psihologică).

Prin urmare, în scopul de a diminua intensitatea ţiuitului, este recomandabil să se depună toate eforturile pentru a:

· Evita expunerea la sunete şi zgomote puternice;
· Controlul tensiunii arteriale;
· Scăderea consumului de sare;
· Evitarea stimulentelor nervoase, cum ar fi cafeaua şi cola (cafeina) şi tutunul (nicotina);
· Reducerea anxietăţii;
· Încercaţi să nu vă mai îngrijoraţi cu privire la ţiuit. De multe ori, cu cât vă îngrijoraţi mai mult şi vă concentraţi asupra zgomotului, cu atât acesta va deveni mai pregnant;
· Odihniţi-vă corespunzător şi evitaţi oboseala;
· Faceţi exerciţii;
· Utilizaţi zgomot de mascare. Ţiuitul este, de obicei, mult mai neplăcut atunci când împrejurările sunt liniştite, mai ales atunci când sunteţi în pat. Un sunet concurent, cum ar fi un ceas care ticăie, un radio, un ventilator sau un aparat de zgomot alb poate ajuta la mascarea ţiuitului. Dispozitivele mici precum aparatele de auzit care generează un sunet competitiv pot ajuta la reducerea gradului de conştientizare a ţiuitului;

· Biofeedback-ul poate ajuta sau diminua ţiuitul la unii pacienţi;

· Evitaţi aspirina sau produsele cu aspirină în cantităţi mari.

Acnee Tratament Naturist

Categories: Tags:

 

 

 

Acnee Tratament Naturist

 

 

 

 

Acnee Tratament Naturist Recomandat de Doctor Cojocaru Valentina:

Ocean 21 – 1-0-1- inainte cu 30 minute de masa – 2 luni- detoxifica organismul stimuland functiile intestinale, impiedicand astfel incarcarea organismului, inclusive a pielii cu toxine; are effect alcalinizant, creend un mediu nepropice dezvoltarii inflamatiei; regenerant cellular; regleaza functia tiroidei si actioneaza astfel si asupra sistemului hormonal ajutand la echilibrarea acestuia

Gravital Juice – 0-1-0- inainte de masa cu 30 minute – 2 luni- effect detoxifiant si alcalinizant, combate imflamatiile, impiedica suprainfectarea cu bacterii a comedoamelor

Evening Primrose Oil – 1-0-0- dupa masa – 2-3 luni- prin prezenta acizilor grasi nesaturati regleaza sistemul hormonal; este benefic in sdr premenstruale si menstruale; este cunoscut ca fiind remediu pentru tinerete si frumusete

Oregano Oil – 3-3-3- dupa masa – doua saptamani si reluare in cazul suspiciunii recidivei-  impiedica reproducerea bacteriilor; este folosit si in aplicare externa cu success deosebit in tratatarea acneei, si nu numai ( intepaturi insecte, cicatrici); previne infectiile bacteriene

Spirulina Chlorela Plus – 0-1-0- inainte de masa – pentru efectul alcalinizant si detoxifiant; impiedica dezvoltarea unui mediu inflamator – recomandat persoanelor care consuma alimente acidifiante ( grasimi animale, dulciuri concentrate, energizante, fumatorilor);

Pure Inulin – 1-0-0- in timpul mesei- 1 luna- pentru persoanele care sufera de constipatie sau diaree, pentru echilibrul florei intestinale; un intestine sanatos inseamna o piele sanatoasa.

Tratamentul natural CaliVita are rol detoxifiant, alcalinizant si antimicrobian. Pune accent  pe sanatatea colonului, ajuta rinichii si ficatul in procesul de curatare a organismului. Cu cat acestea functioneaza a capacitatea optima, cu atat pielea este mai sanatoasa. Pielea este cel mai vast organ de evacuare a toxinelor din organism. Daca ficatul, intestinele, rinichii nu functioneaza, se va vedea pe piele. Aceasta constituie cauza multor problem dermatologice. Daca si tiroida este epuizata, pacientul nu va transpire corespunzator, se va inhiba si mai mult evacuarea rezidurilor. Efectele sunt: acne, furuncule, craparea pielii,psoriasis, dermatite.

 

Asociati tratamentul cu:

  • Alimentatie corecta, alcalina, combinatii alimentare sanatoase ( vezi articol Stil de viata alcalin)
  • Hidratare( 2-2, 5l/zi) cu apa de calitate, alcalina, oxigenata, ionizata ( vezi Aquarion).
  • Ceaiuri- infuzie – trei frati patati- 2-3 cani/zi; ceai de anghinare 2 cani/zi
  • Renuntare la fumat
  • Miscare zilnic. Mergeti pe jos, plimbati-va- astfel are loc drenarea limfei care transporta toate produsele reziduale
  • Igiena locala cu apa acida ( nivel 1-4) – vezi Aquarion; sterilizarea prosoapelor cu apa filtrata – vezi Aquarion
  • Utilizare produse curatare si cosmetice naturale – vezi produse Aquabelle si OrganiCare CaliVita.
  • Remediu homeopat recomandat de un medic homeopat in urma unui consult individualizat
  • Renuntare la creme dermatologice cu rol de a suprima afectiunea

 

Ce este acnea?

Acnea (acnea vulgaris, acnea comună) este o boală a foliculilor de păr de pe faţă, piept, spate şi care afectează aproape toţi bărbaţii şi toate femeile în timpul pubertăţii, singura excepţie fiind membrii adolescenţei ai câtorva triburi primitive izolate care trăiesc în societăţi neolitice. Aceasta nu este cauzată de bacterii, cu toate că bacteriile joacă un rol important în dezvoltarea sa. Nu este neobişnuit pentru unele femei să dezvolte acnee de la mijlocul până spre finalul anilor 20 ai vârstei lor.
Acnea apare pe piele ca …

– pori congestionaţi („comedoane”), de asemenea, cunoscuţi sub numele de puncte negre sau albe;
– protuberanţe fine roşii, cunoscute de asemenea, sub numele de bubiţe sau coşuri;
– pustule şi ocazional, asemănător cu chisturile (coşuri adânci, furuncule).

Puteţi face o mulţime pentru a trata acnea folosind produsele disponibile la farmacie sau la cosmetice care nu necesită reţetă. Cu toate acestea, pentru cazurile mai severe de acnee, trebuie să consultaţi un medic pentru variante de tratament.
Care sunt cauzele acneei?

Nici un factor nu cauzează acnea. Acnea se întâmplă atunci când sebaceea (uleiul) glandelor ataşate la foliculii de păr sunt stimulate în momentul pubertăţii prin niveluri ridicate de hormoni masculini. Sebum (uleiul) este o substanţă naturală care lubrifiază şi protejează pielea. Asociat cu creşterea producţiei de ulei este o schimbare în modul în care celulele pielii se maturizează, astfel încât acestea sunt predispuse să blocheze orificiile foliculare sau porii. Foliculii înfundaţi de păr se măresc treptat, producând un coş. Pe măsură ce foliculul se măreşte, peretele se poate rupe, permiţând substanţelor iritante şi bacteriilor normale ale pielii să pătrundă în straturile mai profunde ale pielii care, în cele din urmă, produc inflamaţie.
Inflamaţia în apropierea suprafeţei pielii produce o pustulă; inflamaţia mai profundă rezultă într-o papulă (coş); şi mai profund şi devine chist. Dacă uleiul erupe la suprafaţă, rezultatul este un „punct alb.” Dacă uleiul se acumulează în melanină sau se oxidează, trecerea uleiului de la alb la negru, rezultatul este un „coş negru”. Punctele negre nu sunt, prin urmare, murdărie şi nu reflectă igiena precară.

 
Aici sunt câţiva factori care de obicei nu joacă un rol în acnee:

Ereditatea: Cu excepţia acneei foarte severe, majoritatea oamenilor nu au probleme exact la fel cum au avut părinţii lor. Aproape toată lumea face acnee la un moment dat în viaţa lor;

Mâncarea: Părinţii spun adesea adolescenţilor să evite pizza, ciocolata, alimentele grase şi prăjite, precum şi junk food. Deşi aceste alimente pot să nu fie bune pentru starea generală de sănătate, ele nu provoacă acnee sau nu o agravează. Deşi unele studii recente au implicat laptele şi ciocolata pură în agravarea acneei, aceste descoperiri sunt foarte departe de a fi stabilite;

Murdăria: După cum s-a menţionat mai sus, „punctele negre” sunt ulei oxidat, nu murdărie. Transpiraţia nu cauzează acnee, prin urmare, nu este necesar să vă spălaţi imediat după antrenament, de teamă că se vor bloca porii cu sudoare. Pe de altă parte, spălarea excesivă poate usca şi irita pielea;

Stresul: Unii oameni se supără atât de tare din cauza coşurilor, încât îi zgândără şi îi face să dureze mai mult. Cu toate acestea, stresul nu joacă un rol direct în producerea acneei.

 

 

La pacienţii ocazionali, următoarele aspecte pot fi factori care contribuie:

Presiunea: La unii pacienţi, presiune de la căşti, jugulare, coliere şi jartiere pot agrava acnea;

Medicamentele: Anumite medicamente pot provoca sau agrava acnea, cum ar fi cele care conţin ioduri, bromuri sau steroizi pe cale orală sau injectaţi sau steroizi pe care îi iau culturiştii sau atleţii). Alte medicamente care pot cauza sau agrava acnea sunt medicamentele anticonvulsive şi litiul, care este utilizat pentru a trata tulburare bipolară. Cu toate acestea, cele mai multe cazuri de acnee, nu sunt asociate consumului de medicamente;

Ocupaţia: În unele locuri de muncă, expunerea la produse industriale, cum ar fi uleiurile de tăiere poate produce acnee;

Cosmeticele: Unele cosmetice şi produse de îngrijire a pielii colmatează porii („comedogenic”). La multe branduri de produse pentru îngrijirea pielii disponibile, este important să citiţi lista de ingrediente şi să le alegeţi pe cele care au apa enumerată prima sau a doua, dacă sunteţi preocupat de acnee. Aceste produse „pe bază de apă”, de obicei, sunt sigure.

 

 

Ce alte afecţiuni ale pielii pot mima acnea?

Rozaceea: Această boală se caracterizează prin coşuri, dar nu comedoane şi are loc în treimea din mijloc a feţei, împreună cu roşeaţă, înroşirea feţei şi vasele superficiale de sânge. Aceasta afectează, în general, oamenii între 30 şi 40 de ani şi mai în vârstă;

Pseudofoliculita: Acesta este uneori numită „tăieturi de ras” sau „erupţii de ras.” Când sunt tăiate aproape de piele, firele de păr ondulate de pe gât se îndoaie sub piele şi produc coşuri. Aceasta este o problemă mecanică, iar tratamentul implică rasul mai rar (lăsarea bărbii, îndepărtarea părului cu laser). Pseudofoliculita poate, desigur, să apară şi la pacienţii care au acnee;

Foliculita: Coşurile pot apărea pe alte părţi ale corpului, cum ar fi abdomenul, fesele sau picioarele. Acestea nu reprezintă acnee ci foliculi inflamaţi. În cazul în care acestea nu dispar de la sine, medicii pot prescrie antibiotice orale sau externe, în general, nu aceleaşi utilizate pentru acnee;

Foliculita gram-negativă: Unii pacienţi care au fost trataţi cu antibiotice orale pentru perioade lungi de timp dezvoltă pustule pline cu bacterii rezistente la antibioticele care au fost utilizate anterior. Testele culturilor bacteriene, pot identifica aceşti germeni, determinând medicul să prescrie antibiotice diferite sau alte forme de tratament.

 

 

Când ar trebui să începeţi tratamentul acneei?

Din moment ce toată lumea are acnee la un moment dat, momentul potrivit pentru a o trata este atunci când vă deranjează sau se măreşte potenţialul de cicatrizare. Acest lucru poate fi atunci când acnea severă se manifestă brusc, pentru acnea uşoară, care pur şi simplu nu trece sau chiar şi atunci când un singur cos decide să apară în săptămâna dinainte de bal sau nuntă. Decizia este a ta.
Ce puteţi face de unul singur cu privire la acnee?

Gândiţi-vă la cele trei cauze de bază ale acneei şi puteţi înţelege de ce accentul ambelor tipuri de tratament, la domiciliu şi terapia bazată pe prescripţie medicală se pune pe (1) desfundarea porilor, (2) distrugerea bacteriilor şi (3) minimizarea uleiului.

 

Dar mai întâi un cuvânt despre …

Stilul de viaţă: Moderarea şi regularitatea sunt lucruri bune, dar nu toată lumea poate dormi opt ore, mânca trei mese bune şi bea opt pahare de apă pe zi. Totuşi, încă puteţi controla acnea, chiar dacă rutina dumneavoastră este frenetică şi imprevizibilă. Probabil, cele mai utile schimbări ale stilului de viaţă pe care le puteţi face sunt de a nu strânge sau stoarce niciodată coşurile. Jucatul cu sau zgândăritul coşurilor, indiferent de cât de atent şi curat sunteţi, aproape întotdeauna prelungeşte durata sau sporeşte coşurile. De multe ori, oamenii se referă la roşeaţă ca „cicatrice”, dar, din fericire, de obicei, nu este în sensul permanent. E doar un semn care necesită luni pentru a se estompa dacă este lăsat complet în pace.

 
Deschiderea porilor

Curăţarea şi îngrijirea pielii: în ciuda a ceea ce aţi citit în revistele populare de stil şi modă, nu există nici un produs sau regim magic, care este potrivit pentru fiecare persoană şi situaţie.

· Substanţele slabe de curăţare: Spălarea o dată sau de două ori pe zi, cu o lamelă sau lichid de curăţare uşoară (de exemplu, Dove, Neutrogena, Basis, Scop şi Cetaphil toate sunt ieftine şi populare) vă va menţine pielea curată şi va reduce sensibilitatea şi iritarea;

· Soluţii şi măşti exfoliante: Poate fi folosită o gamă de abrazive uşoare, exfolianţi, şi măşti. Aceste produse conţin fie granule fine fie acid salicilic într-o concentraţie care îl face un agent foarte fin de descuamare. Aceste produse elimină stratul exterior al pielii şi, astfel, deschide porii. Produsele care conţin glicolic sau acizi alfa hidroxi sunt, de asemenea, exfolianţi slabi ai pielii;

· Retinolul: A nu se confunda cu medicamentele pe bază de prescripţie medicală Retin-A, acest derivat al vitaminei A poate ajuta la stimularea descuamării pielii.
Distrugerea bacteriilor

· Soluţii de curăţare antibacteriene: ingredientul cel mai popular în soluţiile antibacteriene comercializate este peroxidul de benzoil;

· Aplicaţiile locale (externe): Aceste produse vin în formă de geluri, creme şi loţiuni, care sunt aplicate pe zona afectată. Ingredientele active care omoară bacteriile de suprafaţă includ peroxidul de benzoil, sulful şi resorcinolul. Unele branduri promovate pe Internet şi TV (cum ar fi Proactiv) sunt mult mai costisitoare decât produsele identice pe care le puteţi cumpăra din farmacie.

Peroxidul de benzoil provoacă iritaţii roşii solzoase ale pielii la număr mic de persoane, care dispar imediat după încetarea utilizării produsului. Ţineţi minte că peroxidul de benzoil este un înălbitor, aşa că nu lăsaţi produsele care conţin peroxid de benzoil să vă facă pete inestetice pe hainele colorate, tricouri, prosoape şi covoare.
Reducerea uleiului

Nu puteţi opri glandele uleioase să producă ulei (cu excepţia cazului în care afectaţi hormonii sau metabolismul în moduri pe care nu ar trebui să le faceţi). Chiar şi isotretinoin (Accutane, a se vedea mai jos), doar încetineşte glandele de ulei pentru un timp, acestea revenindu-şi mai târziu. Ce puteţi face este să scăpaţi de uleiul de pe suprafaţa pielii şi să reduceţi luciul jenant.

· Folosiţi un astringent slab / toner pentru a şterge uleiul. (Există mai multe branduri disponibile în farmacii, precum şi de la producătorii de linii cosmetice);

· Produsele care conţin acid glicolic sau unul dintre ceilalţi acizi hidroxi alfa sunt, de asemenea, de un ajutor mediu în curăţarea pielii prin provocarea unei piliri (exfolieri) superficiale a stratului pielii;
· Măşti care conţin sulf şi alte ingrediente care extrag uleiul facial;

· Tampoanele antibacteriene care conţin peroxid de benzoil au avantajul suplimentar de a vă ajuta să ştergeţi uleiul.

Accidentul Vascular Cerebral Tratament Naturist

Categories: Tags:

 

 

 

 

Accidentul Vascular Cerebral Tratament Naturist

 

 

 

 

Accidentul Vascular Cerebral Tratament Naturist Recomandat de Doctor Cojocaru Valentina:

Garlic Caps – 1-1-1- dupa masa-2 luni- reduce riscul de aparitie a aterosclerozei, normalizeaza tensiunea arterial, reduce colesterolul, tine sub control nivelul grasimilor din sange, impiedica cresterea vascozitatii sangelui; atentie pentru cei care au probleme de coagulare sau urmeaza sa fie supusi unei interventii chirurgicale;

White Willow – 1-0-1- dupa masa- 1 – 2 luni– previne formarea cheagurilor de sange;

Resveratrol Plus – 0-1-0- inainte de masa- 2 luni– actioneaza pe vasele de sange, crescand rezistenta si elasticitatea, fluidizeza circulatia sangelui, impiedica oscilatiile tensionale;

Omega 3 concentrate – 1-0-1- dupa masa- 2 luni– mentine normal nivelul grasimilor in sange, impiedica oscilatiile tensionale, reduce inflamatiile, ajuta la functionarea normal a sistemului nervos si a creierului;

Rhodiolin – 1-0-1- dupa masa- 2 – 3 luni– effect antistres, impiedica oscilatiile tensionale de cauza nervoasa, relaxeaza intreg organismul, sustine mentinerea starii de bine impiedicand acidoza de cauza emotionala, nervoasa;

Organic Acai – 2 linguri-30ml/zi- 15 zile-pauza 15 zile si se reia pentru alte 15 zile – recomandat ca protectie fumatorilor, celor cu o alimentatie dezechilibrata, cu obezitate, diabet zaharat, hipertensiune arteriala; ofera protectie impotriva producerii AVC ajutand in modificarea factorilor de risc;

 

 

Profilaxia accidentului vascular prin fitoterapie  se rezuma la utilizarea speciilor cu actiune hipotensiva  si de reducere a colesterolului:

Frunze de Vasc – antihipertensiv – macerat la rece din 2-3 lingurite de planta care se lasa 8 ore in jumatate litru apa, se strecoara, se indulceste si se bea I cursul unei zile

Paduce l– normalizeaza tensiunea arterial, impiedica producerea AVC- infuzie- o lingurita la cana- cantitatea se bea in cursul unei zile

Frunze de Anghinare – intervin in scaderea nivelului colesterolului in sange prin influentarea metabolismului acestuia la nivelul ficatului- infuzie-o lingurita la jumatate litru apa; jumatate din cantitate se bea dimineata pe stomacul gol, dupa care se sta in repaus pe partea dreapta jumatate de ora; restul se bea cu 30 minute inainte de mesele principale. Se fac cure progressive de 20-30 de zile

Macese – mentin permeabilitatea si elasticitatea vaselor prin prezenta vitaminelor P si C- infuzie- 2 linguri la jumatate de litru de apa- cantitatea se bea in cursul unei zile

Aceste tratamente trebuie asociate cu un stil de viata sanatos ( vezi articol Stilul de viata alcalin si sectiunea Apa). Ce se intampla in organism cand mancam, bem, gandim nesanatos? La baza majoritatii bolilor sta acidoza. In acest caz, placile lipidice formate ca urmare a inflamatiei, acidozei produce accidente vasculare. Acidoza produce, de asemenea, coagularea grasimilor si a substantelor nutritive, ceea ce duce din nou la accidente vasculare. Raspunsul este alcalinizarea. Alcalinizarea determina regenerare tisulara, eliminarea lipidelor care au format placi, dizolva placile, subtiaza sangele, dizolva cheagurile, impiedica incendiul in organism.

 

 

Ce este un accident vascular cerebral?

Funcţionarea celulelor creierului necesită o alimentare constantă cu oxigen şi glucoză din sânge. Un accident vascular cerebral, sau accident cerebrovascular (AVC), apare atunci când aportul de sânge la o parte a creierului este perturbat, cauzând moartea celulelor creierului. Fluxul de sânge poate fi compromis de o varietate de mecanisme.

 

 

Blocajul unei artere:

· Îngustarea arterelor mici din creier poate provoca un accident vascular cerebral lacunar, (lacună înseamnă „spaţiu gol”). Blocarea unei singure arteriole poate afecta o suprafaţă mică a creierului care determină ca ţesutul să moară (infarct);

 

· Rigidizarea arterelor (ateroscleroză) care duc la creier. Există patru vase de sânge majore care alimentează creierul cu sânge. Circulaţia anterioară a creierului care controlează majoritatea activităţii motorii, de simţ, gândire, vorbire şi emoţie este furnizată de către arterele carotide. Circulaţie posterioară, care alimentează trunchiul cerebral şi cerebelul, care controlează părţile automate ale funcţiei cerebrale şi de coordonare, este furnizată de arterele vertebrobazilare.

 

Dacă aceste artere se îngustează, ca urmare a aterosclerozei, plăcii sau colesterolului, resturile se pot desprinde şi pluti în aval, înfundând aportul de sânge la o parte a creierului. Spre deosebire de accidentele vasculare cerebrale lacunare, părţi mai mari din creier pot pierde fluxul sanguin, iar acest lucru poate produce mai multe simptome decât un accident vascular cerebral lacunar.

 

· Embolie la creier de la inimă. În unele cazuri se pot forma cheaguri de sânge în interiorul inimii şi există posibilitatea ca acestea să se rupă şi să migreze (emboliază) la arterele din creier şi provoca un accident vascular cerebral.

 

 

Ruptura unei artere (hemoragie):

· Hemoragia cerebrală (sângerare în materia creierului). Motivul cel mai frecvent al sângerării în creier este hipertensiunea arterială necontrolată. Alte situaţii includ anevrisme care se dispersează sau rupturi sau malformaţii arterio-venoase (AVM), în care există o aglomerare anormală a vaselor de sânge care sunt fragile şi pot sângera.
Care sunt cauzele unui accident vascular cerebral?

Blocajul unei artere

Blocajul unei artere în creier de către un cheag (tromboză) este cauza cea mai frecventă a unui accident vascular cerebral. Partea creierului care este alimentat de vasul de sânge coagulat, ulterior este lipsit de sânge şi de oxigen. Ca urmare a lipsei sângelui şi oxigenului, celulele de pe acea parte a creierului mor şi partea corpului pe care o controlează nu mai funcţionează.

 

De obicei, o placă de colesterol într-un vas mic de sânge din creier care a provocat îngustarea treptată a vaselor de sânge se rupe şi începe procesul de formare a unui mic cheag de sânge.

 

Factorii de risc pentru vasele de sânge îngustate din creier sunt aceiaşi ca şi cele care cauzează îngustarea vaselor de sânge din inimă şi atacul de cord (infarctul miocardic).

 

 

Aceşti factori de risc includ:

· tensiune arterială crescută (hipertensiune arterială),
· valoare ridicată a colesterolului,
· diabet zaharat, precum şi
· fumatul.

 

 

Accidentul vascular embolic

Un alt tip de accident vascular cerebral poate apărea atunci când un cheag de sânge sau o bucată de placă aterosclerotică (colesterol şi depozite de calciu pe peretele interior al inimii sau arteră) se desprinde, migrând prin intermediul sângelui şi depunându-se într-o arteră din creier. Atunci când fluxul de sânge se opreşte, celulele creierului nu primesc oxigen şi glucoză de care au nevoie pentru a funcţiona şi apare un accident vascular cerebral. Acest tip de accident vascular cerebral este menţionat ca un accident vascular cerebral embolic.

 

De exemplu, un cheag de sânge s-ar putea forma iniţial în camera inimii, ca urmare a unui ritm cardiac neregulat, cum ar fi apariţia unei fibrilaţii atriule. De obicei, aceste cheaguri rămân ataşate de căptuşeala interioară a inimii, dar uneori acestea se pot rupe, migrează prin sânge, formează un dop (embolism) într-o arteră din creier şi poate cauza un accident vascular cerebral. O embolie poate proveni, de asemenea, dintr-o arteră mare (de exemplu, artera carotidă, o arteră majoră din gât care furnizează sânge la nivelul creierului) şi apoi călători în aval pentru a bloca o arteră mică din creier.
Hemoragia cerebrală:

O hemoragie cerebrală apare atunci când un vas de sânge din creier se rupe şi sângerează în ţesutul cerebral din jur. O hemoragie cerebrală (sângerare în creier) provoacă simptome de accident vascular cerebral prin privarea de sânge şi oxigen către părţi ale creierului într-o varietate de moduri. Fluxul de sânge se pierde în unele celule. De asemenea, sângele este foarte iritant şi poate provoca umflarea ţesutului cerebral (edem cerebral). Edemul şi acumularea de sânge de la o hemoragie cerebrală creşte presiunea în interiorul craniului şi provoacă daune suplimentare prin presarea creierului pe craniul osos reducând în continuare fluxul de sânge către ţesutul şi celulele cerebrale.
Hemoragia subarahnoidiană:

Într-o hemoragie subarahnoidiană, sângele se acumulează în spaţiul de sub membrana arahnoidă care delimitează creierul. Sângele provine de la un vas de sânge anormal, care are scurgeri sau rupturi. Deseori, acesta provine de la un anevrism (o explozie anormală din peretele vasului).

 

În general, hemoragiile subarahnoidiene provoacă brusc, dureri severe de cap, greaţă, vărsături, intoleranţă la lumină şi un gât înţepenit. În cazul în care nu sunt recunoscute şi tratate, apar consecinţe neurologice majore, cum ar fi comă şi moare cerebrală.

 

Vasculita

O altă cauză rară de accident vascular cerebral este vasculita, o afecţiune în care vasele de sânge devin inflamate cauzând scăderea fluxului de sânge al ţesutului cerebral.

 

Migrena

Se pare că se manifestă o foarte uşoară creştere a accidentului vascular cerebral la persoanele cu dureri de cap. Mecanismul migrenei sau durerilor vasculare de cap includ îngustarea vaselor de sânge ale creierului. Unele episoade de migrenă pot mima chiar accidentul vascular cerebral, cu pierderea funcţiei unei părţi din funcţiile corpului sau vederea sau discursul. De obicei, simptomele se rezolvă când durerea de cap dispare.

 

 

Care sunt factorii de risc pentru accident vascular cerebral?

În general, cei mai frecvenţi factori de risc pentru accidentul vascular cerebral sunt:

· hipertensiunea arterială,
· creşterea colesterolului,
· fumatul,
· diabetul zaharat şi
· înaintarea în vârstă.

Alte cauze pot fi, tulburările de ritm cardiac, cum ar fi fibrilaţia atrială, îngustarea orificiilor canalelor şi bolile valvei inimii.

 

Atunci când accidentele vasculare cerebrale apar la persoanele mai tinere (mai mici de 50 de ani), factorii de risc mai puţin frecvenţi care urmează să fie luaţi în considerare includ drogurile ilicite, cum ar fi cocaina sau amfetaminele, anevrisme rupte şi predispoziţii moştenite (genetice) spre coagularea anormală a sângelui.

 

Un exemplu de predispoziţie genetică de a face un accident vascular cerebral are loc într-o afecţiune rară numită homocistinurie, în care există niveluri excesive de homocistine chimice în organism. Oamenii de ştiinţă încearcă să determine dacă incidenţa neereditară a nivelurilor ridicate ale homocistinei la orice vârstă poate predispune la accident vascular cerebral.

 

 

 

Ce este un atac ischemic tranzitoriu (AIT)?

Un atac ischemic tranzitoriu (AIT, mini-accident vascular cerebral) este un accident vascular cerebral de scurtă durată, care se atenuează şi se rezolvă. Acesta este un episod de scurtă durată (mai puţin de 24 de ore) de afectare temporară a funcţiei creierului, care este cauzată de o pierdere a alimentării cu sânge. Un atac ischemic tranzitoriu cauzează o pierdere a funcţiei în zona corpului care este controlată de partea din creier afectată.

 

Întreruperea alimentării cu sânge la creier este cel mai frecvent cauzată de un cheag care se formează spontan într-un vas de sânge din creier (tromboză). Cu toate acestea, aceasta poate proveni, de asemenea, dintr-un cheag care se formează în altă parte a corpului, se dislocă din acea locaţie şi migrează să se depună într-o arteră din creier (embolie). Un spasm şi rareori, o sângerare sunt alte cauze ale unui atac ischemic tranzitoriu. Mulţi oameni se referă la un atac ischemic tranzitoriu ca la un „mini-accident vascular cerebral”.
Unele atacuri ischemice tranzitorii se dezvoltă încet, în timp ce altele se dezvoltă rapid. Prin definiţie, toate AIT-urile se rezolvă în termen de 24 de ore. Accidentele vasculare cerebrale durează mai mult timp pentru a se rezolva decât AIT, şi în cazul accidentelor vasculare cerebrale, funcţia poate să nu mai revină niciodată complet şi reflectă o problemă mult mai gravă şi permanentă. Deşi, de cele mai multe ori AIT durează doar câteva minute, toate AIT-urile ar trebui evaluate cu aceeaşi urgenţă ca şi un accident vascular cerebral într-un efort de a preveni recidivele şi / sau accidentul vascular cerebral.

 

Atac ischemic tranzitoriu poate apărea o dată, de mai multe ori, sau poate precede un accident vascular cerebral permanent. Un atac ischemic tranzitoriu ar trebui să fie considerat o urgenţă, deoarece nu există nici o garanţie că situaţia se va rezolva şi funcţia va reveni.

 

Un atac ischemic tranzitoriu este produs de un cheag în vasul de sânge care alimentează retina ochiului poate cauza pierderea temporară a vederii (amauroza fugax), care este adesea descrisă ca senzaţia de cortină care cade. Un atac ischemic tranzitoriu care implică arterei carotidă (cel mai mare vas de sânge care alimentează creierul) poate produce probleme cu mişcarea sau simţul la o porţiune a corpului, care este partea opusă blocajului efectiv. Un pacient afectat poate experimenta temporar vederea dublă, ameţeli (vertij), pierderea echilibrului, o slăbiciune sau paralizie unilaterală completă a braţului, piciorului, feţei, sau o întreagă parte a corpului sau să fie în imposibilitatea de a vorbi sau de a înţelege comenzile.

 

 

Care este impactul accidentelor vasculare?

În Statele Unite, accidentul vascular cerebral este a treia cea mai mare cauză de deces (în urma bolilor de inimă şi toate formele de cancer). Costul accidentelor vasculare nu este măsurat doar în miliarde de dolari pierduţi pe muncă, spitalizare, precum şi îngrijirea supravieţuitorilor în casele de îngrijire medicală. Costul major sau impactul unui accident vascular cerebral este pierderea independenţei care apare la 30 % dintre supravieţuitori. Pentru unele persoane, ceea ce a fost o independenţă şi un stil de viaţă plăcut înainte de accidentul vascular cerebral, mulţi îşi pot pierde cea mai mare parte a calităţii vieţii lor, după un accident vascular cerebral. Viaţa membrilor familiei şi prietenilor poate fi afectată întrucât se regăsesc în noul rol ca persoane care îi îngrijesc.

 

 

Care sunt simptomele accidentului vascular cerebral?

Atunci când celulele creierului sunt lipsite de oxigen, ele încetează să îşi îndeplinească sarcinile obişnuite. Simptomele care urmează unui accident vascular cerebral depind de zona creierului care a fost afectată şi de cantitatea de ţesut cerebral deteriorat.

 

Accidentele vasculare cerebrale mici nu pot provoca nici un simptom, dar pot deteriora în continuare ţesutul creierului. Aceste accidente vasculare cerebrale, care nu determină simptome sunt denumite accidente vasculare cerebrale silenţioase.

 

Potrivit Institutului Naţional de Tulburări Neurologice şi Accidente Vasculare Cerebral (NINDS) din SUA, acestea sunt cele cinci mari semne ale accidentului vascular cerebral:

· Amorţeală sau slăbiciune bruscă a feţei, mâinilor sau picioarelor, în special pe o parte a corpului. Pierderea mişcării voluntare şi / sau senzaţiei poate fi totală sau parţială. Mai poate fi asociată o senzaţie de furnicături în zona afectată;

·Confuzie bruscă sau probleme de vorbire sau înţelegere. Uneori, slăbiciunea în muşchii feţei poate provoca salivare;

·Probleme bruşte de vedere într-unul sau ambii ochi;

·Dificultăţi bruşte de mers, ameţeli, pierderea echilibrului sau a coordonării;

·Dureri severe de cap din senin, fără nici o cauză cunoscută.

 

 

Ce trebuie făcut în cazul în care bănuiţi că aveţi sau altcineva are un accident vascular cerebral?

Dacă oricare dintre simptomele menţionate mai sus apar brusc, ar trebui apelată imediat îngrijirea medicală de urgenţă. Prima acţiune ar trebui să fie activarea sistemului medical de urgenţă din zona dvs. (sunaţi la 112 în cazul în care acesta este disponibil). Scopul este de duce victima accidentului vascular cerebral la un spital cât mai repede posibil pentru a confirma diagnosticul. Este necesar un diagnostic medical urgent, în camera de urgenţă pentru a stabili dacă medicamentele trombolitice sau de dizolvare a cheagurilor pot inversa potenţialul situaţiei accidentului vascular cerebral. Există un interval foarte limitat de la debutul simptomelor la momentul când această terapie poate fi folosită. În cazul în care apar întârzieri, posibilitatea de a interveni este pierdută.

 

Prima prioritate este asigurarea că ambulanţa ajunge cât mai curând posibil, încă din momentul primului apel, EMTs şi paramedicii pot ajuta la punerea diagnosticului şi alertarea spitalului cu privire la situaţia accidentului cerebral al victimei.

 

 

În timp ce de aşteptaţi ambulanţa, următoarele sugestii de prim ajutor pot fi de folos:

· Persoana afectată trebuie să fie întinsă pentru a stimula un flux de sânge optim către creier;
· Dacă somnolenţa, lipsa de reacţie sau greaţa sunt prezente, persoana ar trebui să fie aşezată în poziţia de salvare pe o partea pentru a preveni sufocare în caz de vomitare;
· Deşi aspirina joacă un rol important în prevenirea accidentului vascular cerebral (a se vedea mai jos), odată ce simptomele unui accident vascular cerebral încep, în general, se recomandă ca aspirina să nu fie administrată până când pacientul nu primeşte îngrijiri medicale. În cazul în care accidentul cerebral este de tip sângerare, teoretic, aspirina ar putea agrava situaţia. Mai mult decât atât, pacienţii cu accident vascular cerebral pot avea dificultăţi de înghiţire şi se pot sufoca cu pastila.

Trei comenzi, cunoscute sub numele de Scara Accidentului Vascular Cerebral Prespitalicesc Cincinnati (CPSS), pot ajuta pentru a determina dacă există un potenţial de accident vascular cerebral.

 

Cereţi pacientului să facă următoarele:

· Zâmbiţi: faţa trebuie să se mişte simetric;
· Ridicaţi ambele braţe: în căutarea slăbiciunii unei părţi a corpului;
· Spuneţi o propoziţie simplă.

 

În cazul în care o victimă a unui posibil accident vascular cerebral nu poate îndeplini aceste sarcini, ar trebui apelat 112 pentru a activa sistemul medical de urgenţă.
Cum este diagnosticat un accident vascular cerebral?

Un accident vascular cerebral este o urgenta medicală. Persoanele suspectate de a avea un accident vascular cerebral ar trebui să fie duse imediat într-o unitate medicală pentru evaluare şi tratament. Iniţial, medicul face un istoric medical al pacientului, de la el dacă este posibil sau de la alte persoane familiare cu pacientul în cazul în care acestea sunt disponibile. Întrebările importante includ ce simptomele au fost, când au început, dacă s-au ameliorat, acutizat sau au rămas la fel. Trecutul medical adaugă informaţii importante în determinarea factorilor de risc pentru accident vascular cerebral.

 

Examenul fizic este un element cheie în confirmarea părţilor corpului care au încetat să mai funcţioneze şi pot ajuta la determinarea părţii creierului care a pierdut alimentarea cu sânge. Dacă este disponibil, un neurolog, un medic specializat iî afecţiuni ale sistemului nervos şi boli ale creierului, poate ajuta la diagnosticarea şi tratamentul pacienţilor cu accident vascular cerebral.

 

Doar pentru că o persoană are tulburări de vorbire sau slăbiciune pe o parte a corpului nu semnalează neapărat apariţia unui accident vascular cerebral. Există numeroase alte posibilităţi, care pot fi responsabile de aceste simptome.

 

 

Alte afecţiuni care pot mima un accident vascular cerebral includ:

· tumori cerebrale;
· abces cerebral (o colecţie de puroi în creier cauzată de bacterii sau o ciupercă);
· migrenă, dureri de cap;
· sângerare la nivelul creierului, fie spontan sau de la traumatism;
· meningită sau encefalită;
· o supradoză de anumite medicamente sau
· un dezechilibru electrolitic în organism. Concentraţiile anormale (prea mari sau prea mici) de sodiu, calciu sau glucoză în organism pot provoca, de asemenea, schimbări în sistemul nervos, care pot mima un accident vascular cerebral.

 

În evaluarea accidentului vascular cerebral acut, multe lucruri vor avea loc în acelaşi timp. Pe măsură ce medicul ia istoricul şi efectuează examenului fizic, personalul de asistenţă medicală va începe monitorizarea semnelor vitale ale pacientului, efectuarea testelor de sânge, precum şi efectuarea unei electrocardiograme (EKG sau ECG).
Parte a examenului fizic, care devine standardizat este utilizarea scării accidentului vascular cerebral. Asociaţia Americană pentru Inimă a publicat un ghid pentru examinarea sistemului nervos pentru a ajuta practicanţii de asistenţă medicală să determine gradul de severitate al unui accident vascular cerebral şi dacă intervenţia agresivă poate fi justificată.

 

Există o perioadă scurtă de timp pentru a interveni într-un accident vascular cerebral acut, cu medicamente pentru a inversa pierderea aportului de sânge la o parte a creierului (vă rugăm să consultaţi TPA de mai jos).

 

Pacientul trebuie să fie evaluat adecvat şi să fie stabilizat înainte ca orice medicamente de dizolvare a cheagurilor să poată fi utilizate.

 

Tomografia computerizată: În scopul ajutării la determinarea cauzei unui accident vascular cerebral suspectat, este realizat frecvent un test special cu raze X numit scanare CT a creierului. Scanarea CT este folosită pentru a căuta sângerare sau aglomerări în creier, care pot provoca simptome care imită un accident vascular cerebral, dar nu sunt tratate cu terapia trombolitică cu TPA.


Scanarea IRM:
imagistică prin rezonanţă magnetic (IRM) foloseşte undele magnetice, mai degrabă decât cu razele X pentru a reprezenta creierul. Imaginile IRM-ului sunt mult mai detaliate decât cele ale CT-ului, dar din cauza timpului necesar pentru a face testul şi indisponibilitatea echipamentelor din multe spitale, nu constituie un test de primă linie în accidentul vascular cerebral. În timp ce o scanare CT poate fi finalizată în decurs de câteva minute, un IRM poate dura mai mult de o oră pentru a fi finalizat. Un IRM se poate efectua mai târziu, în cursul îngrijirii pacienţilor în cazul în care sunt necesare detalii fine pentru luarea deciziilor medicale ulterioare. Persoanele cu anumite dispozitive medicale (de exemplu, stimulatoarele cardiace) sau alte metale în corpul lor, nu pot fi supuse la câmp magnetic puternic al unui IRM.
Alte metode ale tehnologiei IRM: Un IRM poate fi, de asemenea, folosit pentru vizualizarea în mod special a vaselor de sânge în mod non-invaziv (fără a utiliza tuburi sau preparate injectabile), o procedură numită ARM (angiografia prin rezonanţă magnetică). O altă metodă IRM denumită difuzie imagistică ponderată (DIP) este folosită în unele centre medicale. Această tehnică poate detecta zona cu anomalie, la minute după ce fluxul sanguin la o parte a creierului a încetat, în timp ce o IRM convenţională nu poate detecta un accident vascular cerebral înainte de până la şase ore după ce a început, iar o scanare CT, uneori, nu o poate detecta până ce nu au trecut 12 la 24 de ore de la instalare. Din nou, acesta nu este un test de prima linie în evaluarea unui pacient cu accident vascular cerebral, atunci când timpul este esenţial.
Tomografia computerizată cu angiografie: Utilizarea substanţei de contrast care este injectată într-o venă a braţului, imaginile vaselor de sânge din creier pot oferi informaţii cu privire la anevrisme sau malformaţii arterio-venoase. Mai mult decât atât, alte anomalii ale fluxului sanguin cerebral pot fi evaluate. Cu aparate mai rapide şi tehnologie mai, angiografia CT se poate face în acelaşi timp ca şi scanarea CT iniţială pentru a căuta un cheag de sânge într-o arteră din creier. Imaginile CT şi IRM necesită de multe ori un radiolog care să interpreteze rezultatele.
Angiografia convenţională: O angiografie este un alt test care este folosit uneori pentru a vizualiza vasele de sânge. Un tub lung cu cateter este introdus intr-o arteră din zona abdomenului sau braţului şi direcţionat în arterele creierului. Colorantul este injectat în acelaşi timp cu efectuarea razelor X şi pot fi determinate informaţiile cu privire la fluxul sanguin din creier. Decizia de a efectua angiografia CT faţă de angiografia convenţională depinde de situaţia specifică a unui pacient, precum şi capacităţile tehnice ale spitalului.
Ecografia carotidiană Doppler: O ecografie carotidiană Doppler este un test non-invaziv, care foloseşte undele sonore pentru a căuta îngustarea sau stenoza şi scăderea fluxului de sânge din arterele carotide (arterele majore din partea frontală a gâtului care alimentează creierul cu sânge).
Testele de inimă: Anumite teste pentru evaluarea funcţiei cardiace sunt adesea efectuate la pacienţii cu accident vascular cerebral pentru a căuta sursa unei embolii. Electrocardiogramele (EKG sau ECG) pot fi utilizate pentru a detecta ritmuri cardiace anormale cum ar fi fibrilaţia atrială, care sunt asociate cu un accident vascular cerebral embolic.

 

Monitorizarea ambulatorie a ritmului poate fi luată în considerare dacă pacientul se plânge de palpitaţii sau trece de la o stare la alta (sincopă), iar medicul nu poate găsi un motiv pentru aceasta pe EKG. Pacientul poate purta un monitor Holter timp de 1 – 2 zile şi, uneori, mai mult, căutând o posibilă problemă de conductivitate electrică cu inima.

 

Ecocardiogramele sau ultrasunetele la inimă pot ajuta la evaluarea structurii şi funcţiei inimii, inclusiv a muşchiului inimii, valvelor şi mişcării camerei inimii, atunci când inima pulsează. De asemenea, în mod special pentru pacienţii cu accident vascular cerebral, această încercare poate fi capabilă de a găsi cheaguri de sânge în interiorul inimii şi prezenţa unui canal cu orificiu oval, ambele fiind cauze posibile de accident vascular cerebral.
Testele de sânge: În situaţia acută, atunci când pacientul se află în mijlocul unui accident vascular cerebral, testele de sânge sunt efectuate pentru a verifica anemia, rinichii şi funcţia hepatică, anomalii electrolitice şi funcţia de coagulare a sângelui.
În alte situaţii, atunci când timpul nu este esenţial, se pot face teste similare de sânge. În plus, testul de screening pentru inflamaţie poate fi considerat inclusiv o VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) şi CRP (proteina C reactiva). Acestea sunt teste nespecifice, care pot indica tipul de îngrijire medicală.

 

 

Ce complicaţii pot apare după un accident vascular cerebral?

Un accident vascular cerebral se poate agrava, în ciuda sosirii timpurii la spital şi al tratamentului medical adecvat. Progresia simptomelor poate fi datorată umflării creierului sau sângerării în ţesutul cerebral.

 

Nu este neobişnuit ca la un accident vascular cerebral să apară şi un atac de cord în acelaşi timp sau în imediata proximitate unul faţă de celălalt.

 

În timpul bolii acute, înghiţirea, poate fi afectată. Slăbiciunea care afectează braţul, piciorul, şi partea laterală a feţei, de asemenea, poate avea un impact asupra muşchilor de înghiţire. Un accident vascular cerebral, care cauzează vorbirea neclară pare să predispună pacientul la mecanica anormală a înghiţirii. În cazul în care produsele alimentare şi saliva ajung în trahee în loc de esofag, atunci când mănâncă sau înghiţire, se poate produce pneumonie sau o altă infecţie pulmonară. Înghiţirea anormală poate apărea, de asemenea independent de vorbirea neclară.

 

Deoarece un accident vascular cerebral duce de multe ori la imobilitate, cheagurile de sânge se pot dezvolta într-o venă a piciorului (tromboză venoasă profundă). Acest fapt reprezintă riscul ca un cheag să migreze în sus şi să se fixeze în plămâni – o situaţie care poate pune viaţa în pericol (embolie pulmonară). Există un număr de moduri prin care medicul curant poate ajuta la prevenirea acestor cheaguri în vena piciorului. Imobilitatea prelungită poate duce, de asemenea, la presiuni dureroase (o defalcare a pielii, numit ulcer de decubit), care pot fi prevenite prin repoziţionarea frecventă a pacientului de către asistenta medicală sau alţi îngrijitori.

 

Pacienţii cu accident vascular cerebral de multe ori au unele probleme cu depresia, ca parte a procesului de recuperare, care trebuie să fie recunoscută şi tratată.

 

Prognosticul în urma unui accident vascular cerebral este legat de severitatea accidentului vascular cerebral şi de cât de mult din creier a fost deteriorat. Unii pacienţi au revenit la o stare aproape normală, cu defecte minime de mobilitate sau de vorbire. Mulţi pacienţi cu accident vascular cerebral pleacă cu probleme permanente, cum ar fi hemiplegie (slăbiciune pe o parte a corpului), afazie (dificultate sau incapacitate de a vorbi), sau incontinenţa intestinului şi / sau a vezicii urinare. Un număr semnificativ de persoane devin inconştiente şi mor în urma unui accident vascular cerebral major.

 

În cazul în care un accident vascular cerebral a fost masiv sau devastator pentru capacitatea unei persoane de a gândi sau funcţiona, familia trebuie să ia unele decizii foarte dificile. În aceste cazuri, este recomandabil să se limiteze intervenţia medicală ulterioară. De multe ori este necesar ca medicul şi familia pacientului să discute şi să pune în aplicare hotărârea de a nu resuscita pacientul în cazul unui stop cardiac, deoarece calitatea vieţii pentru pacient ar fi foarte slabă. În multe cazuri, această decizie este luată oarecum mai uşor în situaţia în care pacientul a avut o discuţie cu cei din familie sau cu iubitul înainte ca boala să se producă.
Ce se poate face pentru a preveni un accident vascular cerebral?
Reducerea factorilor de risc

Hipertensiunea arterială: posibilitatea de a suferi un accident vascular cerebral poate fi semnificativ redusă prin controlul factorilor de risc. Factor de risc cel mai important pentru accidentul vascular cerebral este hipertensiunea arterială. Când presiunea arterială a unei persoane este constant prea mare, aproximativ mai mare de 130/85, riscul de accident vascular cerebral creşte proporţional cu gradul de creştere al tensiunii arteriale. Gestionarea tensiunii arteriale, astfel încât să fie bine controlată şi în limite normale scade riscul unui accident vascular cerebral.

Fumatul: Un factor important de risc de accident vascular cerebral este fumatul sau alte feluri de consum de tutun. Produsele chimice din ţigări sunt asociate cu dezvoltarea aterosclerozei sau îngustarea arterelor din organism. Această îngustare poate implica arterele carotide mari precum şi arterele mai mici din creier. Fumatul este, de asemenea, un factor de risc major pentru bolile de inimă şi afecţiuni ale arterelor.

Diabetul: Diabetul provoacă blocarea prematură a vaselor mici. Atunci când aceste vase mici de sânge din creier se închid, pot apare mici accidente cerebrale (lacunare). Controlul atent al glicemiei este important în reducerea riscului de accident vascular cerebral la persoanele cu diabet zaharat.

Colesterolul mărit: colesterolul şi / sau trigliceridele crescute din sânge sunt factori de risc pentru un accident vascular cerebral din cauza eventualului blocaj al vaselor de sânge (ateroscleroză) şi formarea plăcii. O dietă sănătoasă şi medicaţia pot ajuta la normalizarea valorii crescute a nivelului colesterolului din sânge.

Sânge diluat / Warfarină: Un ritm cardiac neregulat denumit fibrilaţie atrială în care camerele superioare ale inimii nu pulsează într-un mod coordonat poate provoca cheaguri de sânge, care se formează în interiorul inimii. Acestea se pot desprinde şi migra sau emboliza în vasele de sânge din creier, blocând fluxul de sânge şi provocând un accident vascular cerebral. Warfarina (Coumadin) este un sânge „diluat”, care împiedică formarea cheagurilor de sânge. Acest medicament este adesea folosit la pacienţii cu fibrilaţie atrială pentru a reduce acest risc. Warfarina este, de asemenea, folosită uneori pentru a preveni repetarea unui accident vascular cerebral în alte situaţii, cum ar fi, la anumite afecţiuni cardiace şi alte afecţiuni în care sângele are o tendinţă de a se închega (stare hipercoagulabilă). Dozajul de Warfarină este monitorizat prin teste de sânge periodice pentru a măsura RNI (raţia normalizată internaţional), care evaluează cât de repede se încheagă sângele pacientului. Aspirina poate fi luată, de asemenea, în considerare ca şi anticoagulant în fibrilaţia atrială.
Terapia cu antitrombocite: Mulţi pacienţi cu TIA şi accident vascular cerebral ischemic pot beneficia de medicamente „antitrombocite” care pot reduce riscul de coagulare şi reduc riscul potenţial de a suferi un alt eveniment cerebrovascular. Aceste medicamente acţionează asupra trombocitelor pentru a le reduce aderenţa şi pentru a reduce tendinţa de a închega sângele. Efectul secundar este un risc crescut de sângerare. Aspirina este cel mai frecvent medicament prescris din acest grup. În cazul în care pacientul dezvoltă simptome de TIA sau accident vascular cerebral ischemic în timp ce foloseşte aspirină, pot fi luate în considerare alte medicamente antitrombocite, inclusiv clopidogrel (Plavix), prasugrel (Effient), şi dipiridamol (Persantine).
Endarterectomia carotidei: În multe cazuri, o persoană poate suferi un TIA sau accident vascular cerebral ischemic cauzat de îngustarea arterelor carotide (arterele majore din gât care alimentează creierul cu sânge). Daca este lăsată netratată, pacienţii cu aceste afecţiuni prezintă un risc mai mare de a suferi un accident vascular cerebral major în viitor. Operaţia care curăţă artera carotidă şi restabileşte fluxul sanguin normal este cunoscută ca endarterectomia carotidei. S-a demonstrat că această procedură reduce semnificativ incidenţa unui accident vascular cerebral ulterior. La pacienţii care au o artera carotida redusă, dar nici un simptom, această operaţie poate fi indicată pentru a preveni apariţia unui accident vascular cerebral primar.