Cateva notiuni despre apa

Apa este socotita drept alimentul indispensabil care asigură în organism desfăşurarea normală a metabolismului. Totodată, apa este cel mai abundent principiu nutritiv macrofizic (pentru ca cea mai mare proportie a corpului este reprezentata de energie subtila) deoarece reprezintă circa 2/3 din greutatea corpului.

 

Apa este principalul component anorganic al naturii vii, reprezentând solventul universal al vieţii. In interiorul celulelor apa asigură mediul corespunzător tuturor proceselor specifice vieţii: prin solubilizarea metaboliţilor crează diferenţa de concentraţii de-o parte şi de alta a membranei celulare permiţând schimburi cu mediul extracelular; are un rol incontestabil în reglarea temperaturii corpului; reprezintă un mijloc de transport în aparatul circulator; participă în calitate de reactant la procesele de hidroliză; în mediu anaerob funcţionează ca oxidant celular. De asemenea este solventul produşilor de digestie şi contribuie astfel la epurarea organismului de toxine şi ia parte la toate reacţiile biochimice.

 

Apa, moleculă covalentă, prezintă o serie de proprietăţi fizice: punctele de fierbere şi îngheţ, căldura de vaporizare, constanta dieléctrica, tensiunea superficială etc., anormal de ridicate – indică forţe puternice de atracţie între molecule în starea lichidă.

 

Intre electronii neparticipanţi ai oxigenului unei molecule de apă şi sarcina parţial pozitivă a unui atom de hidrogen, aparţinând unei molecule de apă vecine, se naşte o puternică atracţie electrostatică, soldată în final cu stabilirea unor legături de hidrogen care vor asocia molecule. Acest comportament este datorat faptului că molecula de apă este un dipol electric, are o constantă dieléctrica mare.

 

Aparat de Filtrare a Apei Aquarion Produs in Japonia

 

Tot din această cauză apa favorizează fragmentarea (dispersarea) macromoleculelor organice în particule foarte fine (micelii) şi formarea de soluţii coloidale stabile. Prin posibilitatea de a traversa uşor capilarele şi membranele celulare ea concură la vehicularea substanţelor dizolvate şi la realizarea schimburilor care se petrec între diferitele compartimente ale organismului. Având o căldură specifică mare, apa poate înmagazina multă energie calorică, contribuind (prin frânarea fluctuaţiilor) la menţinerea temperaturii constante, iar prin importanta sa căldura latentă de evaporare (0,58 cal/g) ea constituie un valoros mijloc de termoliză.

 

Apa conţinută în organism provine din trei surse: apa ingerată ca atare sau sub forma diverselor băuturi (recomandata minim 2500 ml), apa conţinută în alimente (aproximativ 900 ml) şi apa care rezultă din oxidarea alimentelor (aproximativ 200 ml). Nevoile de apă zilnice minime sunt de 1,5 ml pentru fiecare calorie la copil şi 1 ml pentru fiecare calorie la adult. Raţia zilnică variază în funcţie de temperatura ambiantă şi de activitatea musculară, fiind minim de 2,5l. Pentru ca apa să-şi îndeplinească rolul de substanţă nutritivă ea trebuie consumată la distanţă de mese (cel puţin o jumătate de oră înainte şi o ora după mese).

 

Organismul, aflându-se într-un mediu fizic a cărui temperatură şi umiditate sunt deosebite de ale corpului său, pierde apă atât pe cale tegumentară („perspiratio insensibilis”) cât şi la nivelul aparatului respirator (saturând cu vapori aerul inspirat), iar când este expus la cald, folosind evaporarea apei eliminată prin glandele sudoripare ca mijloc de răcorire (termoliză), pierderea pe această cale este cu atât mai mare cu cât temperatura şi umiditatea aerului sunt mai ridicate. Compensarea pierderilor se face prin ingerare de produse lichide (apa, ceai, sucuri naturale) şi apa conţinută în alimente la care se adaugă cea rezultată din oxidarea hidrogenului.

 

Indiferent de starea fiziologică, trebuinţa pentru apă este influenţată si de compoziţia dietei (crescând aproape paralel cu aportul de proteine ).

 

Incepând de la 25-26°C, termoliza prin transpiraţie şi evaporarea sudorii având un rol cu atât mai important, cu cât temperatura este mai ridicată, cresterea pierderilor hidrice pe această cale se ridică la 3-6 litrii în 8 ore de muncă la cald (peste 32-33°C) şi cu toate că volumul de urină scade, trebuinţa organismului pentru apă se dublează sau se triplează.

 

Dacă pierderile mari de apă nu se corectează imediat prin ingerări masive de apă, în organism apar deficienţe severe cu repercursiuni foarte grave. Una din acestea este depleţia de sare (clorura de sodiu) care însoţeşte adesea deshidratările severe.

 

Rinichii joacă un rol esenţial în ceea ce priveşte echilibrul apei în organism. Ei reţin şi curăţă, în acelaşi timp, apa din corp, spre a putea fi refolosită. „Dacă n-am avea rinichi, am avea nevoie de 10.000 litri de apă, zilnic, pentru a elimina toxinele şi a întreţine viaţa”.

 

Apa se elimină prin urină, prin transpiraşie si prin respiraţie. Evident, această apă „pierdută” trebuie înlocuită . Semnalul fidel al nevoii de apă este gradul de transparenţă al urinii. Când aceasta este concentrată şi puternic colorată este semn că organismul duce lipsă de apă. La întrebarea: câtă apă bem ? – majoritatea nutriţioniştilor indică 2 sau chiar trei litri de lichide pe zi, sub formă de apă de izvor, sucuri de legume şi fructe proaspăt stoarse. O alta recomandare este 1 litru/20 kg greutate reala.

 

Copiii beau cantitatea de apă necesară din instinct. Adulţii şi oamenii în vîrstă, în general, pierd multă apă prin piele, în schimb setea lor descreşte. De aceea se spune că „setea nu este un criteriu bun în programul de hidratare”. Supraponderalii au nevoie de 1 pahar cu apă în plus, la fiecare două kilograme în plus, pentru a avea cantitatea de sânge eficientă irigării ţesuturilor.

 

Aparat de Filtrare a Apei Aquarion Produs in Japonia

 

 

Articol scris de

Dr Cojocaru Valentina

Medic specialist Medicina de Familie

Competenta Homeopatie, Nutritie, Fitoterapie

Si nu uitati: SA NE HRANIM CU IUBIRE!!!

 

 

 

 

Sursa: Cu multumiri: Dr Larisa Dumbrava – Curs nutritie