noutati in boala parkinson

Boala Parkinson Tratament Naturist

Categories: Tags:

 

 

 

Boala Parkinson Tratament Naturist

 

 

Ce este boala Parkinson?

Boala Parkinson se află pe locul 2 în topul celor mai comune tulburări neurodegenerative şi în topul celor mai comune tulburări ale aparatului locomotor. Aceasta este caracterizată prin pierderea progresivă a controlului muscular, ceea ce duce la tremurarea membrelor superioare şi inferioare și a capului, la rigiditate, la lentoarea și la pierderea echilibrului. Pe măsură ce simptomele se agravează, această boală poate îngreuna mersul pe jos, vorbitul și efectuarea sarcinilor simple.
Progresia bolii Parkinson și gradul de afectare variază de la individ la individ. Multe persoane cu boala Parkinson trăiesc o viață lungă şi productivă, în timp ce alţii dezvoltă o dizabilitate mult mai repede. Moartea prematură survine, de obicei, din cauza complicațiilor, cum ar fi: rănile provocate de căzături sau pneumonie.
În Statele Unite, aproximativ 1 milion de oameni sunt afectaţi de boala Parkinson, iar în toată lumea există aproximativ 5 milioane de oameni afectaţi de această boală. Majoritatea persoanelor care dezvoltă boala Parkinson au 60 de ani sau sunt mai în vârstă.

Boala Parkinson apare la aproximativ 1% din persoanele cu vârsta de 60 ani și la aproximativ 4% dintre cei cu vârsta de 80 de ani. Din moment ce speranța de viață este în creștere, numărul persoanelor care suferă de boala Parkinson va crește în viitor. Boala Parkinson afectează adulţii şi bătrânii, dar boala poate avea şi un debut prematur (debutul are loc între 21 şi 40 de ani) şi un debut juvenil (debutul are loc înainte de 21 de ani).
S-au găsit descrieri ale bolii Parkinson care datează din anii 5000 î.Hr. În acea perioadă, o civilizație antică indiană a numit tulburarea Kampavata și tratat-o ​​cu semințele unei plante care conține niveluri terapeutice de ceea ce astăzi este cunoscut sub numele de levodopa. Boala Parkinson a fost numită după doctorul britanic James Parkinson, care, în anul 1817, a descris pentru prima dată tulburarea ca „paralizie spastică.”

Care sunt cauzele bolii Parkinson?

O substanţă numită dopamină acționează ca un mesager între două zone ale creierului – între substantia nigra și striatum corpus – pentru a produce mișcări line şi controlate. Cele mai multe dintre simptomele de mişcare asociate cu boala Parkinson sunt cauzate de lipsa de dopamină, din cauza pierderii de celule producătoare de dopamină din substantia nigra. În cazul în care cantitatea de dopamină este prea mică, comunicarea între substantia nigra și striatum corpus devine ineficientă şi se pierde coordonarea aparatului locomotor.

Cu cât este mai mare pierderea de dopamină, cu atât sunt mai grave simptomele care afectează aparatul locomotor. Şi alte celule din creier se degradează într-o anumită măsură și pot contribui la alte simptome asociate cu boala Parkinson.
Deși este bine cunoscut faptul că lipsa de dopamină provoacă simptomele bolii Parkinson care afectează aparatul locomotor, nu este clar de ce se deteriorează celulele producătoare de dopamină ale creierului. Studiile genetice şi studiile patologice au arătat că anumite procese disfuncționale celulare, inflamația și stresul pot contribui la deteriorarea celulelor.

În plus, se găsesc şi multe depozite proteice anormale (numite corpi Lewy, care conțin proteina ​​alfa-sinuclein) în multe celule ale creierului, la persoanele cu boala Parkinson. În ceea ce privește boala Parkinson, funcţia acestor depozite proteice nu este înţeleasă. În general, oamenii de știință bănuiesc că pierderea de dopamină este cauzată de o combinaţie de factori genetici şi factori de mediu.

Ce gene sunt asociate cu boala Parkinson?

În cele mai multe cazuri, boala Parkinson este idiopatică, ceea ce înseamnă că apare sporadic, fără a avea o cauză cunoscută. Cu toate acestea, aproximativ 15% dintre indivizi au un membru de familie cu boala Parkinson. Prin studierea familiilor în care boala Parkinson este ereditară, oamenii de ştiinţă au identificat mai multe gene care sunt asociate cu această tulburare. Studierea acestor gene ne ajută să înțelegem cauza bolii Parkinson şi poate duce la noi terapii. Până în prezent s-au identificat cinci gene, care au fost definitiv asociate cu boala Parkinson.
1. SNCA (sinucleina, componenta alfa non A4 a precursoarelor amiloidului): SNCA produce proteina alfa-sonucleina. În celulele cerebrale ale persoanelor afectate de boala Parkinson, această proteină se acumulează în depozite proteice numite corpi Lewy. În boală Parkinson cu debut precoce se găsesc mutaţii ale genei SNCA.
2. PARK2 (boala Parkinson autosomal recesiv, juvenil 2): ​​gena PARK2 produce proteina parkin. Mutaţiile genei PARK2 sunt găsite în mare parte la persoanele cu boala Parkinson juvenilă. În mod normal, parkin ajută celulele să descompună şi să recicleze proteinele.
3. PARK7 (boala Parkinson autosomal recesiv, debut precoce 7): Mutațiile genei PARK7 se regăsesc în boala Parkinson cu debut precoce. Gena PARK7 produce proteina DJ-1, care poate proteja celulele de stresul oxidativ.
4. PINK1 (PTEN-kinaza indusă putativ 1): Mutaţiile acestei gene sunt găsite în boală Parkinson cu debut precoce. Funcția exactă a proteinei ​​produse de PINK1 nu este cunoscută, dar s-ar putea să protejeze structurile din interiorul celulei, numite mitocondrii, de stresul oxidativ.
5. LRRK2: LRRK2 produce proteina dardarin. Mutaţiile genei LRRK2 au fost asociate cu debut tardiv al bolii Parkinson.
Alte câteva regiuni cromozomiale și genele GBA (acidul beta glucozidaza), SNCAIP (proteinele sinuclein alfa) și UCHL1 (ubiquitin carboxil-terminal L1 esteraza) pot fi, de asemenea, asociate cu boala Parkinson.

Care sunt persoanele care au un risc mai mare de a suferi de boala Parkinson?
•  Vârsta este cel mai mare factor de risc pentru dezvoltarea şi progresia bolii Parkinson. Majoritatea persoanelor care dezvoltă boala Parkinson au vârsta de peste 60 ani de ani.
•  Bărbații sunt afectaţi de aproximativ 1,5-2 ori mai des decât femeile.
•  Un număr mic de persoane prezintă un risc ridicat din cauza istoricului familial de Parkinson.
•  Loviturile la cap, bolile sau expunerea la chimicalele toxice din mediu, cum ar fi pesticidele și erbicidele, pot fi un factor de risc.

Care sunt simptomele bolii Parkinson?

Toate simptomele principale ale bolii Parkinson sunt legate de funcţia motorie voluntară și de funcţia motorie involuntară și, de obicei, încep pe o parte a corpului. Simptomele sunt blânde la început și vor progresa în timp. Unele persoane sunt mai afectate decât altele. Studiile au arătat că, în momentul în care apar simptomele primare, persoanele cu boala Parkinson au pierdut deja între 60% şi 80% (uneori mai mult) dintre celulele din creier care produc de dopamină. Simptomele motorii includ următoarele:
•  Tremurări: Tremurări de degete, mâini, braţe, picioare, maxilar sau de cap. De cele mai multe ori tremurările apar în timp ce pacientul se odihneşte, dar nu şi în timp ce este implicat într-o sarcină fizică. Tremurările se pot agrava atunci când o persoană este entuziasmată, obosită sau stresată.
•  Rigiditate: Rigiditate a membrelor şi a trunchiului, care poate crește în timpul mișcării. Rigiditatea poate produce dureri musculare. Pierderea mișcări normale a mâinilor vă va împiedica să scrieţi cu mâna şi vă poate îngreuna hrănirea.
•  Bradichinezie: Încetinirea mișcării voluntare. În timp, poate deveni dificil să iniţiaţi o acţiune motrică și să finalizaţi o acţiune motrică. Bradichinezia, împreună cu rigiditatea, poate afecta şi muşchii faciali şi poate rezulta între-o mimică lipsită de expresii faciale, asemeni unei măşti.
•  Instabilitate posturală: Dacă vă pierdeţi reflexele sau dacă aveţi reflexe încete vă veţi ajusta poziţia corpului cu greutate şi vă va fi greu să vă menţineţi echilibrul, ceea ce vă va creşte riscul de a cădea din picioare.
•  Mersul parkinsonian: Persoanele cu o boală mai progresivă dezvoltă un mers distinctiv combinat cu o poziție aplecată și un legănat de brațe diminuat sau absent. Aceste persoane pot avea dificultăţi în a începe să meargă pe jos și să-şi întoarcă trunchiul. Cei care suferă de Parkinson se pot opri brusc în timp ce păşesc și par să cadă în faţă în timp ce merg.

Simptomele secundare ale bolii Parkinson

În timp ce principalele simptome ale bolii Parkinson sunt legate de motricitate, pierderea progresivă a controlului muscular și deteriorarea continuă a creierului pot duce la simptome secundare. Simptomele secundare variază în severitate și nu apar la toţi oamenii care suferă de Parkinson.
Simptomele secundare pot fi:
•  anxietate, insecuritate și stres
•  confuzie, pierderi de memorie şi demenţă (mai frecvente la persoanele în vârstă)
•  constipație
•  depresie
•  dificultăți de înghițire și salivare excesivă
•  simț al mirosului diminuat
•  hipersudorație
•  disfuncție erectilă masculină
•  probleme de piele
•  voce blândă, înceată și monotonă
•  urinare frecventă

Care sunt celelalte afecţiuni care seamănă cu boala Parkinson?
În stadiile incipiente, boala Parkinson poate semăna cu o serie de afecţiuni diferite cu simptome asemănătoare Parkinsonului, cunoscute ca Parkinsonisme. Aceste afecţiuni includ atrofie sistemică multiplă, paralizie progresivă supranucleară, degenerare corticobasală, demenţa cu corpi Lewy, accident vascular cerebral, encefalita (inflamarea creierului) şi trauma craniene. De asemenea, boala Alzheimer şi scleroza laterală primară pot fi confundate cu boala Parkinson. Alte afecţiuni similare includ: tremor esenţial, tremor distonic, Parkinsonism vascular și Parkinsonism indus de droguri.

Cum este diagnosticată boala Parkinson?

Un diagnostic precoce și precis a bolii Parkinson este important în dezvoltarea unor strategii bune de tratare pentru ca pacientul să ducă o viaţă sănătoasă pentru cât mai mult timp posibil. Cu toate acestea, nu există niciun test pentru a diagnostica boala Parkinson cu certitudine (doar după ce persoana a murit). A stabili dacă o persoană suferă de Parkinson – în special în faza incipientă – poate fi dificil din cauza similitudinilor cu tulburările de mişcare conexe și cu alte afecţiuni cu simptome asemănătoare Parkinsonului.
Uneori, oamenii pot fi diagnosticaţi cu o altă tulburare, iar, alteori, persoanele care prezintă simptome asemănătoare Parkinsonului, dar au altă afecţiune, sunt diagnosticate cu boala Parkinson. Prin urmare, este important ca, în faza incipientă, să se reevalueze în mod regulat persoanele, pentru a exclude alte afecţiuni care ar putea fi responsabile pentru acele simptome.
Un neurolog care este specializat în tulburări motrice va fi capabil să ofere cel mai exact diagnostic. O evaluare inițială se face pe baza istoricului medical, pe baza unei examinări neurologice și pe baza simptomelor prezente. Pentru istoricul medical, este important să se știe dacă și alți membri ai familiei au boala Parkinson, ce tipuri de medicamente au fost sau sunt luate și dacă a existat expunere la toxine sau dacă au existat traumatisme craniene repetate în trecut. O examinare neurologică poate include o evaluare a coordonării, a mersului și a sarcinii motorii care implică mâinile.
Au fost publicate mai multe cărţi cu instrucţiuni pentru a ajuta la diagnosticarea bolii Parkinson. Acestea includ scala Hoehn și Yahr și Scala de evaluare unificată a bolii Parkinson. Testele sunt folosite pentru a măsura capacitatea mentală, comportamentul, starea de spirit, activităţile zilnice și funcția motrice. Acestea pot fi de foarte mare ajutor în diagnosticul inițial, pentru a exclude alte boli, precum și în monitorizarea progresiei bolii pentru a face ajustări terapeutice.
Scanările cerebrale şi alte teste de laborator sunt făcute pentru a detecta alte tulburări asemănătoare bolii Parkinson.
O diagnosticare cu boala Parkinson este mai precisă dacă:
1. sunt prezente cel puțin două din cele trei simptome majore (tremor în stare de repaus, rigiditate musculară și lentoare);
2. debutul simptomelor a început pe o parte a corpului;
3. simptomele nu sunt datorate unor cauze secundare, cum ar fi medicamente sau accidente vasculare cerebrale în zona care controlează mişcarea;
4. simptomele se îmbunătățesc semnificativ cu levodopa.

Cum pot învăţa oamenii să facă față bolii Parkinson?

Cu toate că boala Parkinson progresează încet, aceasta va afecta în cele din urmă fiecare aspect al vieții – de la angajamentele sociale, la locul de muncă şi la rutinele de bază. Acceptarea pierderii treptate a independenței poate fi dificilă. Dacă vă informaţi despre boală puteţi reduce anxietatea cu privire la ceea ce vă aşteaptă. Multe grupuri de sprijin oferă informații valoroase persoanelor cu boala Parkinson și familiei acestora cu privire la modul în care pot face față cu această tulburare. Grupurile locale pot oferi sprijin emoțional, precum și consiliere cu privire la medicii cu experiență, la terapeuți și la orice informaţie legată de boală. De asemenea, este foarte important să păstraţi legătura cu medicii specialişti pentru a monitoriza progresia bolii, pentru a ajusta terapia și pentru a putea duce o viaţă liniştită.

Poate fi prevenită boala Parkinson?
Oamenii de ştiinţă cred că boala Parkinson este declanşată printr-o combinație complexă de susceptibilitate genetică şi expunere la factorii de mediu, cum ar fi: toxine, boli şi traume. Deoarece cauzele exacte nu sunt cunoscute, boala Parkinson este nu poate fi prevenită.

Care este prognosticul pentru boala Parkinson?
Severitatea simptomelor bolii Parkinson variază foarte mult de la individ la individ și este imposibil de a prevedea cât de repede progresează boala. Boala Parkinson, în sine, nu este o boală fatală, iar speranţa de viaţă este similară cu cea a oamenilor care nu suferă de Parkinson. Complicațiile secundare, cum ar fi pneumonia, leziunile provocate de căderi și asfixierea, pot duce la deces. Există mai multe opțiuni de tratament care pot reduce câteva simptome și care pot prelungi speranţa de viaţa a oamenilor cu boala Parkinson.

Boala Parkinson, pe scurt
•  Boala Parkinson este o afecţiune neurodegenerativă, care duce la deteriorarea progresivă a funcției motrice din cauza pierderii de celule cerebrale producătoare de dopamină;
•  Simptomele primare includ: tremor, rigiditate, lentoarea, tulburări de echilibru;
•  Unele simptome secundare includ: anxietate, depresie şi demenţă;
•  Cele mai multe persoane care suferă de boala Parkinson primesc acest diagnostic în jurul vârstei de 60 de ani sau după această vârstă, dar boala Parkinson poate avea şi un debut precoce
•  Cu un tratament adecvat, majoritatea persoanelor care suferă de boala Parkinson pot duce o viață lungă şi productivă timp de mulți ani după diagnosticare.